țiu
Definitie, sens si explicatie
1Țiu1 interjectie (Adesea repetat)
1. Cuvant care imita un sunet prelung, ascutit, cu rezonanta metalica.
2. Exclamatie cu care se indeamna caii la mers. – Onomatopee.
1. Cuvant care imita un sunet prelung, ascutit, cu rezonanta metalica.
2. Exclamatie cu care se indeamna caii la mers. – Onomatopee.
2Țiu2, tiuri, substantiv neutru (Regional)
1. Unealta de fier in patru muchii ascutita ca o dalta, cu care se fac gauri in gheata pentru pescuit, se desprind blocurile de gheata etcetera
2. Unealta asemanatoare cu o dalta, folosita in dulgherie.
3. Tarnacop de otel, de forma unei bare cu sectiune a patrata, ascutita la capete si putin arcuita, folosit de mineri. – Etimologie necunoscuta
1. Unealta de fier in patru muchii ascutita ca o dalta, cu care se fac gauri in gheata pentru pescuit, se desprind blocurile de gheata etcetera
2. Unealta asemanatoare cu o dalta, folosita in dulgherie.
3. Tarnacop de otel, de forma unei bare cu sectiune a patrata, ascutita la capete si putin arcuita, folosit de mineri. – Etimologie necunoscuta
3Țiu substantiv verifica cuvantul: tarnacop.
4Tiu/tiu-tiu interjectie
5Tiu substantiv neutru [pronume tiu], art. tiul; plural tiuri
6Țiu interjectie 1) (se foloseste pentru a reda un sunet ascutit si prelung cu rezonanta metalica). 2) (se foloseste pentru a imita strigatul unor pasari). /Onomat.
7Tiu interjectie – Imita zgomotul vibratiei sau al flexiunii, al incovoierii. – Varianta tiu, si der.
Creatie expresiva, conform fiu. – Derivat tiu, substantiv neutru (secure mica; dalta); tiui, verb (a suiera, a fluiera, a vibra; a suna; a zornai; a hurui, a bizii in urechi), varianta ciui, conform limba italiana ciuire „a chitai soarecii”; tiuitura, substantiv feminin (fluierat, suierat); tiuit, substantiv neutru (suierat); tiuitoare, substantiv feminin (hiriitoare, huruitoare); tiu, substantiv neutru (Banat, talanga).
Creatie expresiva, conform fiu. – Derivat tiu, substantiv neutru (secure mica; dalta); tiui, verb (a suiera, a fluiera, a vibra; a suna; a zornai; a hurui, a bizii in urechi), varianta ciui, conform limba italiana ciuire „a chitai soarecii”; tiuitura, substantiv feminin (fluierat, suierat); tiuit, substantiv neutru (suierat); tiuitoare, substantiv feminin (hiriitoare, huruitoare); tiu, substantiv neutru (Banat, talanga).