Definitie școală - Ce inseamna si explicatie

1: Scoală, scoli, substantiv feminin
1. Institutie de invatamant public, unde se predau elementele de baza ale principalelor discipline; prin extensiune activitate legata de aceasta institutie; invatatura, invatamant. ♦ Localul, cladirea in care este instalata si functioneaza institutia de mai sus. ♦ Totalitatea elevilor si a cadrelor didactice dintr-o asemenea institutie de invatamant.
2. Figurativ Izvor, sursa de cunostinte, de invataturi; mijloc, sistem de instruire intr-un anumit domeniu; p. ext. invatatura, experienta dobandita pe aceasta cale.
3. Figurativ Curent, miscare stiintifica, literara, artistica etcetera care grupeaza in jurul ei numerosi adepti; baza teoretica a acestei miscari. ♢ Expresie A face scoala = a avea un numar de adepti. – Din bulgara, scr., limba rusa škola, pol. Skola.

2: Scoală substantiv verifica cuvantul: intriga, masinatie, pepiniera, uneltire.

3: Scoală substantiv
1. invatatura, studiu. (A plecat la -.)
2. (Ped.) scoala elementara verifica cuvantul: scoala primara; scoala primara = scoala elementara; scoala secundara verifica cuvantul: liceu.
3. (Pol.) scoala societara verifica cuvantul: fourierism.

4: Scoala substantiv feminin, g.-d. art. scolii; (institutii, curente) plural scoli

5: Scoală scoli f. 1) Institutie de invatamant elementar. 2) Institutie de invatamant specializata. - muzicala. 3) Cladire unde se afla aceasta institutie. 4) Totalitate a institutiilor de invatamant de toate treptele; sistem de invatamant. ♢ - superioara denumire comuna pentru intreg sistemul de invatamant superior. 5) figurat Proces de acumulare a cunostintelor dintr-un domeniu. A face -. 6) Curent intr-un domeniu de activitate, avand mai multi adepti. -a flamanda. [G.-d. Scolii] /<sb. škola, pol. szkola

6: Scoala (-oli), substantiv feminin – Institutie de invatamint. – Mr. sculie, scul’o, megl. sculo.
Limba Latina schola, prin intermediul limba slava (veche) škola (Densusianu, Rom., Xxxiii, 285; Densusianu, Gs, Vi, 363), conform bulgara, limba sarba: škola, pol. szkola, mag. iskola › varianta Trans. iscoala (Treml., Magyar nyelvör, Xxix, 25; Galdi, Dict., 167).
Dialectele, din limba neogreaca: Derivat scolar, adjectiv (privitor la scoala); scolar, substantiv masculin (elev); scolarita, substantiv feminin (eleva); scolaresc, adjectiv (scolar); scolareste, adverb (ca elevii); scolari, verb (a studia, a invata la scoala); scolaret, substantiv neutru (grup de elevi); scoler(iu), substantiv masculin (Trans., elev), conform limba germana Schüller.
Din rom. provine bulgara školar (Capidan, Raporturile, 234).