Definitie știință - Ce inseamna si explicatie

Varianta definitie 1: ȘTIiNȚĂ, stiinte, substantiv feminin I.
1. Faptul de a avea cunostinta (de ceva), de a fi informat; cunoastere. ♢ Locutiune adverb Cu (sau fara) stiinta = (ne)stiind; (in)constient; cu (sau fara) voie.
Cu buna stiinta = constient, avand cunostinta deplina a faptelor.
Cu (sau fara) stiinta cuiva = cu (sau fara) consimtamantul ori aprobarea cuiva.
Spre stiinta = ca sa se stie. ♦ Veste, stire.
2. Constiinta. II.
1. Pregatire intelectuala, instructie; invatatura, eruditie. ♢ Știinta de carte = cunostinte de scriere si de citire.
2. Ansamblu sistematic de cunostinte despre natura, societate si gandire; ansamblu de cunostinte dintr-un anumit domeniu al cunoasterii. ♢ Om de stiinta = savant, invatat. [Pronuntat: sti-in-] – Ști + sufix -inta (cu unele sensuri dupa franceza science).

Varianta definitie 2: Știinta antonim: nestiinta

Varianta definitie 3: ȘTIiNȚĂ substantiv
1. disciplina. (Cibernetica este o - recenta.)
2. invatatura, (latinism rar) sapienta, (invechit) dascalie. (- despre cresterea albinelor.)
3. stiinta despre stiinta = scientica, scientologie; stiinta exegezei verifica cuvantul: hermeneutica; stiinta politica = politologie; stiinta viitorului = futurologie, prospectiva, viitorologie.
4. eruditie, (familiar, adesea ir.) savantlac. (E uimit de - lui.)
5. verifica cuvantul: indemanare.
6. verifica cuvantul: maiestrie.

Varianta definitie 4: ȘTIiNȚĂ substantiv verifica cuvantul: constiinta, cuget, cunoastere, cunostinta, gandire, informatie, pregatire, spirit, suflet, stire, veste.

Varianta definitie 5: Stiinta substantiv feminin, g.-d. art. stiintei; plural stiinte

Varianta definitie 6: ȘTIiNȚĂ -e f. 1) Sfera de activitate umana a carei functie consta in dobandirea si sistematizarea teoretica a cunostintelor despre realitate. -e sociale. -ele naturii. ♢ Om de - invatat; savant. 2) Totalitate a cunostintelor dintr-un anumit domeniu; disciplina. Cibernetica este o - recenta. ♢ - de carte a) cunostinte elementare (de a scrie si de a citi); b) eruditie. 3) rar Faptul de a fi informat despre ceva; cunoastere. ♢ A avea - despre ceva a avea cunostinta despre ceva. Cu (sau fara) -a cuiva cu (sau fara) stirea cuiva. Cu buna - in mod constient. [G.-D. Stiintei; Sil. Sti-in-] /a sti + suf. -inta

Varianta definitie 7: ȘtiinȚĂ substantiv feminin
1. ansamblu sistematic de cunostinte despre natura, societate si gandire.
2. cunoastere (despre ceva).
3. pregatire intelectuala, invatatura; eruditie. (dupa franceza science)

Varianta definitie 8: Stiinta (-te), substantiv feminin –
1. Cunoastere. –
2. Cunostinta.
Limba Latina scientia (Tiktin; lipseste in REW 7718a), conform sti sau rezultatul intern de la sti, ca vointa ‹ voi, nazuinta ‹ nazui, etcetera – Derivat stiintific, adjectiv , dupa franceza scientifique; stiintificeste, adverb (din punct de vedere stiintific); nestiinta, substantiv feminin (ignoranta); nestiintific, adjectiv (fara metoda stiintifica); instiinta, verb (a informa, a aviza, a face cunoscut; a anunta, a preveni; reflexiv, cuvant invechit, a lua cunostinta, a-si asuma); instiintator, adjectiv (informator, anuntator).