Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Abuz

1 * Cuvantul cu diacritice: abúz
Cuvantul fara diacritice: abuz

Definitie: abuz substantiv neutru, 1. întrebuințare fără măsură a unui lucru; exces. 2. încălcare a legalității; faptă ilegală. ♢ - de putere = infracțiune manifestată prin depășirea atribuțiilor; - de încredere = infracțiune constând din înșelarea încrederii cuiva. (< franceza abus, limba latina abusus)

2 * Cuvantul cu diacritice: abúz
Cuvantul fara diacritice: abuz

Definitie: ABUZ, abuzuri, substantiv neutru 1. Încălcare a legalității; (concretizat) faptă ilegală. ♢ Abuz de putere = delict săvârșit de cineva prin depășirea atribuțiilor sale. Abuz de încredere = înșelăciune care constă din însușirea ilegală, înstrăinarea sau refuzul de restituire a unui obiect încredințat spre păstrare sau spre utilizare. Abuz de drept = delict care constă în exercitarea unui drept cu nesocotirea scopului său social-economic. 2. Întrebuințare fără măsură a unui lucru; exces. ♢ Locutiune adverb Prin abuz = abuziv, exagerat. 3. (Rar) Eroare care constă din exagerarea unui fapt, a unei păreri etcetera – Din franceza abus, limba latina abusus.

3 * Cuvantul cu diacritice: abúz
Cuvantul fara diacritice: abuz

Definitie: ABUZ substantiv 1. exces, samavolnicie, silnicie, (învechit și reg.) silă, (învechit) puternicie, (grecism cuvant invechit) catahris. (A fost blamat pentru -urile lui.) 2. verifica cuvantul: exces.

4 * Cuvantul cu diacritice: abúz
Cuvantul fara diacritice: abuz

Definitie: abuz substantiv neutru, plural abuzuri

5 * Cuvantul cu diacritice: abúz -uri
Cuvantul fara diacritice: abuz

Definitie: ABUZ -uri n. 1) Lipsă de măsură; tot ce depășește limitele normale; exces. - de medicamente. 2) jur. Încălcare a legalității; faptă ilegală. ♢ - de putere faptă săvârșită de cineva prin depășirea împuternicirilor sale. Prin - în mod abuziv. franceza abus, limba latina abusus

6 * Cuvantul cu diacritice: abúz
Cuvantul fara diacritice: abuz

Definitie: ABUZ substantiv neutru 1. Folosire fără măsură, excesivă a unui lucru; exces. 2. Depășire a puterii, a unor prerogative; faptă ilegală. ♢ Abuz de putere = delict constând din trecerea peste împuternicirea pe care o are un funcționar sau o instituție; abuz de încredere = delict constând din înșelarea încrederii cuiva; prin abuz = abuziv. [< franceza abus, limba latina abusus < abutor – a folosi rău].