Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Accent

1 * Cuvantul cu diacritice: accént
Cuvantul fara diacritice: accent

Definitie: ACCENT, accente, substantiv neutru 1. Pronunțare mai intensă, pe un ton mai înalt etcetera a unei silabe dintr-un cuvânt sau a unui cuvânt dintr-un grup sintactic. ♦ Semn grafic pus de obicei deasupra unei vocale pentru a marca această pronunțare sau altă particularitate de pronunțare. Accent ascuțit. Accent circumflex. Accent grav. ♢ Expresie A pune accentul (pe ceva) = a scoate în relief, a da atenție deosebită (unei probleme). 2. Fel particular de pronunțare, specific unui grai, unei limbi sau unei stări afective. 3. Scoatere în relief a unui sunet muzical prin amplificarea sonorității sau prin prelungirea duratei lui. – Din franceza accent, limba latina accentus.

2 * Cuvantul cu diacritice: accént
Cuvantul fara diacritice: accent

Definitie: ACCENT substantiv 1. verifica cuvantul: ton. 2. intonație, ton. (Vorbea cu un - plin de căldură.)

3 * Cuvantul cu diacritice: accént
Cuvantul fara diacritice: accent

Definitie: accent substantiv neutru (silabe ac-), plural accente

4 * Cuvantul cu diacritice: accént -e
Cuvantul fara diacritice: accent

Definitie: ACCENT -e n. 1) Pronunțare mai intensă a unei silabe sau a unui cuvânt. 2) Semn deasupra unei litere sau silabe, care indică locul și felul accentuării. 3) Mod specific de a vorbi o limbă. Vorbește cu un - străin. franceza accent, limba latina accentus

5 * Cuvantul cu diacritice: accént
Cuvantul fara diacritice: accent

Definitie: ACCENT substantiv neutru 1. Intonație specială a unei silabe dintr-un cuvânt, pusă în evidență prin mărirea intensității vocii sau prin varietatea tonului. ♦ Emisiune mai intensă a unui sunet sau a unui acord. ♦ Semn grafic care indică accentuarea unei silabe sau a unui sunet. 2. Mod specific de a vorbi o limbă sau un dialect. 3. Intonație afectivă, mlădiere specială a tonului, a vocii. 4. (Figurat) Importanță. [Plural -te, (rar) -turi. / < limba latina accentus, conform franceza accent].

6 * Cuvantul cu diacritice: accént
Cuvantul fara diacritice: accent

Definitie: ACCENT, accente, șterge-mă

7 * Cuvantul cu diacritice: accént
Cuvantul fara diacritice: accent

Definitie: ACCENT substantiv neutru 1. intonație specială a unei silabe dintr-un cuvânt prin mărirea intensității vocii. ♢ semn grafic care indică această intonație. 2. (muz.) emisiune mai intensă a unui sunet, a unui acord. 3. mod specific de a vorbi o limbă, un dialect. 4. inflexiune afectivă a vocii. 5. (figurativ) importanță. o a pune ŭl (pe) = a sublinia, a scoate în relief. (< franceza accent, limba latina accentus)