Accept, accepte, substantiv neutru Consimțământ scris de pe o poliță, prin care o persoană, desemnată de emitentul poliței, se obligă să achite beneficiarului, la scadență, suma de bani din poliță.
Din germană Akzept, latină Acceptus.
DEX – dicționarul explicativ
Accept substantiv neutru Înscris, act prin care cineva se obligă să achite o datorie la scadență.
[< germană Akzept, conform latină acceptus].
DN – dicționar de neologisme
Accept substantiv neutru
(< germană Akzept)
MDN – marele dicționar de neologisme
Accept accepte neutru Act prin care cineva se obligă să achite o datorie la scadență.
<germană Akzept, latină acceptus
NODEX – noul dicționar explicativ
Încă 2 definiții din alte dicționare
Accept substantiv neutru, plural accepte
DOOM – dicționarul ortografic
*accept substantiv neutru
