1
Acceptare, acceptări, substantiv feminin Acțiunea de a accepta și rezultatul ei.
Consimțământ al întreprinderii cumpărătoare pentru achitarea unei cereri de plată emise de întreprinderea furnizoare.
Semnătură de aprobare pusă pe o poliță prin care semnatarul se obligă să plătească la scadență suma din polița respectivă.
Manifestare a voinței de a dobândi un anumit drept ori de a primi o succesiune sau o ofertă de încheiere a unui contract.
Vezi Accepta.
DEX – dicționarul explicativ
2
Acceptare substantiv feminin Acțiunea de a accepta și rezultatul ei; primire, consimțire.
(Cont.) Consimțământul întreprinderii cumpărătoare pentru achitarea unei cereri de plată emise de întreprinderea furnizoare; ordinul dat băncii pentru achitarea documentului de plată acceptat.
[< Accepta].
DN – dicționar de neologisme
3
Acceptare substantiv feminin
1.
acțiunea de a accepta.
2.
(cont.) consimțământ al întreprinderii cumpărătoare pentru achitarea furnizoare; accept.
3.
juridic manifestare a voinței de a dobândi un drept, o moștenire, o ofertă.
(< accepta)
MDN – marele dicționar de neologisme
4
Acceptare substantiv feminin, genitiv-dativ articulat acceptării; plural acceptări
DOOM – dicționarul ortografic