Definitie Aciua - Ce inseamna si explicatie

Varianta definitie 1: Aciua, aciuez, verb I. Reflexiv A-si gasi refugiu, a se stabili (vremelnic), a se pune la adapost undeva sau pe langa cineva; a se pripasi, a se oplosi, a se aciola, a se agesti. ♦ Tranzitiv (Rar) A da adapost. [Pronuntat: -ciu-a. – Varianta: Aciuia verb I, Aciui verb IV] – Limba Latina *accubiliare.

Varianta definitie 2: Aciua verb verifica cuvantul: pripasi.

Varianta definitie 3: Aciua verb verifica cuvantul: odihni, repauza.

Varianta definitie 4: Aciua verb (silabe -ciu-a), indicativ prezent 1 singular aciuez, 3 singular si plural aciueaza, 1 plural aciuam (silabe -ciu-am); conjunctie: prezent 3 singular si plural aciueze (silabe -ciu-e-); ger. aciuand (silabe -ciu-and)

Varianta definitie 5: A se aciua ma -ez intranzitiv (despre fiinte pribege) A-si gasi adapost; a se pripasi; a se oplosi. [Silabe -ciu-a] /<lat. accubiliaire

Varianta definitie 6: A aciua -ez tranzitiv A face sa se aciueze; a adaposti; a oplosi. /<lat. accubiliare

Varianta definitie 7: Aciua verb A-si gasi refugiu, a se pune la adapost, a se pripasi Varianta aciuia, aciola -din limba latina Cieri

Varianta definitie 8: Aciua (aciuez, aciuat), verb – A-si gasi refugiu, a se pune la adapost, a se pripasi. – Varianta aciuia, aciola. < Limba Latina ciere (lat. tirzie cire) „a incita, a chema”, conform accire „a chema la sine, a lasa sa vina”.
Daca este, cum presupunem, un cuvint pastoral, s-a referit mai intii la actiunea de a stringe cu strigate vitele, pentru a le pune la adapost de vremea rea.
Fonetismul indreptateste presupunerea unei schimbari de conjug., care poate fi tirzie, si evolutia lui i la iu, ca in bucium, conform invers, reducerea lui u › i in adia si baier.
Fenomenul este cunoscut si in limba italiana, conform angelus, limba italiana angiolo, calabr. anciulu.
Celelalte explicatii nu sint satisfacatoare.
Cihac, II, se gindea la limba slava (veche) utečati „a fugi”.
Limba Latina *accellare, din cella „ascunzatoare” (Philippide, ZRPh., XXXI, 287; Puscariu, Conv.
Lit., 1908, 602; REW 1802; DAR; Pascu, Beiträge, 14) prezinta dificultati (conform Graur, BL, V, 92).
Candrea-Dens., 10 propun lat *accubiliare, inacceptabil fonetic, ca si ipoteza lui Giuglea, Concordances, 20 (conform REW 4564), bazata pe limba latina *jacilia din *jacile.
Varianta aciola, cu der. acioala, substantiv feminin (refugiu, adapost, copertina), care circula pe o arie redusa in Muntenia, este mai greu de explicat.
Este probabil sa fi intervenit vreo contaminare, de ex. cu poala „fusta”, de unde sensul de „copertina”, sau vreo analogie, de ex. cu forma dubla inseua si insela.

Varianta definitie 9: !aciua (a se -) (popular) (-ciu-a) verb reflexiv, indicativ prezent 3 se aciueaza, 1 plural ne aciuắm (-ciu-am); conjunctie: prezent 3 sa se aciueze (-ciu-e-); ger. aciuấndu-se (-ciu-an-)