Acorda
Definitie, sens si explicatie
1Acorda, (1, 2) acord, (3) acordez, verb I. Tranzitiv
1. A da (cu ingaduinta, cu grija, cu atentie, cu bunavointa); a oferi; a atribui.
2. A stabili acordul gramatical.
3. A regla frecventa unui aparat, a unui sistem fizic etcetera, astfel incat sa fie egala cu frecventa altui aparat, sistem fizic etcetera ♦ A aduce tonurile unui instrument muzical la aceeasi inaltime. – Din franceza Accorder.
1. A da (cu ingaduinta, cu grija, cu atentie, cu bunavointa); a oferi; a atribui.
2. A stabili acordul gramatical.
3. A regla frecventa unui aparat, a unui sistem fizic etcetera, astfel incat sa fie egala cu frecventa altui aparat, sistem fizic etcetera ♦ A aduce tonurile unui instrument muzical la aceeasi inaltime. – Din franceza Accorder.
2A acorda antonim: a dezacorda, a discorda,
3Acorda verb
1. a da, (invechit) a darui. (--mi, te rog, putina atentie!)
2. verifica cuvantul: conferi.
3. (cuvant ce tine de fizica) a sintoniza.
4. a potrivi, a regla. (A - un aparat, un instrument.)
5. verifica cuvantul: instruna.
1. a da, (invechit) a darui. (--mi, te rog, putina atentie!)
2. verifica cuvantul: conferi.
3. (cuvant ce tine de fizica) a sintoniza.
4. a potrivi, a regla. (A - un aparat, un instrument.)
5. verifica cuvantul: instruna.
4Acorda (a da, a face acordul gramatical) verb, indicativ prezent 1 singular acord, 3 singular si plural acorda
5Acorda (un instrument, sistem etcetera) verb, indicativ prezent 1 singular acordez, 3 singular si plural acordeaza
6A acorda2 -ez tranzitiv 1) (instrumente muzicale) A regla stabilind tonalitatea necesara. 2) (sisteme tehnice) A regla egaland frecventa. /<fr. accorder
7A acorda1 acord tranzitiv 1) A pune la dispozitie (prin acord); a oferi. 2) (parti de propozitie) A uni prin acord gramatical. /<fr. accorder
8Acorda verb I. tr.
1. A da (cu bunavointa, cu atentie); a concede; a atribui.
2. A stabili intre cuvintele unei propozitii un raport impus de regulile sintaxei (in ceea ce priveste genul, numarul etcetera).
3. A da coardelor sau sunetului unui instrument muzical un anumit ton. [P.i. (1,2) acord, (3) -dez, 3,6 (1,2) -da, (3) -deaza. / conform franceza accorder, limba italiana accordare].
1. A da (cu bunavointa, cu atentie); a concede; a atribui.
2. A stabili intre cuvintele unei propozitii un raport impus de regulile sintaxei (in ceea ce priveste genul, numarul etcetera).
3. A da coardelor sau sunetului unui instrument muzical un anumit ton. [P.i. (1,2) acord, (3) -dez, 3,6 (1,2) -da, (3) -deaza. / conform franceza accorder, limba italiana accordare].
9Acorda verb tr.
1. a da; a concede; a atribui.
2. a stabili un acord (4) intre cuvintele unei propozitii.
3. a da coardelor, sunetului unui instrument muzical un anumit ton.
4. a sintoniza. (< franceza accorder, limba latina accordare)
1. a da; a concede; a atribui.
2. a stabili un acord (4) intre cuvintele unei propozitii.
3. a da coardelor, sunetului unui instrument muzical un anumit ton.
4. a sintoniza. (< franceza accorder, limba latina accordare)