Acreditiv
Definitie, sens si explicatie
1Acreditiv, acreditive, substantiv neutru
1. Suma de bani special rezervata de un cumparator din contul sau, la o banca ce deserveste un furnizor, pentru ca acestuia sa i se faca plata in momentul in care dovedeste predarea furniturilor in conditiile stabilite inainte prin contract.
2. Document financiar de decontare prin intermediul bancii sau al unei case de economii. – Din franceza Accreditif, limba germana Akkreditiv.
1. Suma de bani special rezervata de un cumparator din contul sau, la o banca ce deserveste un furnizor, pentru ca acestuia sa i se faca plata in momentul in care dovedeste predarea furniturilor in conditiile stabilite inainte prin contract.
2. Document financiar de decontare prin intermediul bancii sau al unei case de economii. – Din franceza Accreditif, limba germana Akkreditiv.
2Acreditiv substantiv neutru (silabe -cre-), plural acreditive
3Acreditiv -e n.
Document prin care o institutie de credit da altei institutii dispozitia de a plati o suma de bani beneficiarului. /<fr. accreditif, limba germana Akkreditiv
Document prin care o institutie de credit da altei institutii dispozitia de a plati o suma de bani beneficiarului. /<fr. accreditif, limba germana Akkreditiv
4Acreditiv substantiv neutru
1. Faptul sau efectul unui credit sau al unei creditari.
2. Suma de bani rezervata de un cumparator din contul sau la o unitate bancara ce serveste un furnizor pentru ca acestuia sa i se poata face plata in momentul in care dovedeste expedierea (predarea) marfurilor. ♦ Suma de bani depusa de cineva la o unitate a Casei de economii si consemnatiuni pentru a-i sta la dispozitie (la cerere) la o alta unitate; documentul prin care se certifica o asemenea depunere. [< franceza accreditif].
1. Faptul sau efectul unui credit sau al unei creditari.
2. Suma de bani rezervata de un cumparator din contul sau la o unitate bancara ce serveste un furnizor pentru ca acestuia sa i se poata face plata in momentul in care dovedeste expedierea (predarea) marfurilor. ♦ Suma de bani depusa de cineva la o unitate a Casei de economii si consemnatiuni pentru a-i sta la dispozitie (la cerere) la o alta unitate; documentul prin care se certifica o asemenea depunere. [< franceza accreditif].
5Acreditiv substantiv neutru modalitate de plata in practica comerciala prin care banca cumparatorului se obliga a plati vanzatorului, direct sau prin intermediul unei banci corespondente, o anumita suma de bani. ♢ suma de bani depusa de cineva la o casa de economii si consemnatiuni; inscris care certifica o asemenea depunere. (< franceza accreditif, limba germana Akkreditiv)