1
Admonițiune, admonițiuni, substantiv feminin
1. Cercetare făcută de judecător.
2. (Rar) Admonestare. [Pronunțat: -ți-u-] – Din franceză Admonition, latină Admonitio, -onis.
1. Cercetare făcută de judecător.
2. (Rar) Admonestare. [Pronunțat: -ți-u-] – Din franceză Admonition, latină Admonitio, -onis.
DEX – dicționarul explicativ
2
Admonițiune substantiv feminin
1. Cercetare făcută de judecător.
2. (Rar) Admonestare. [Conform latină admonitio, franceză admonition].
1. Cercetare făcută de judecător.
2. (Rar) Admonestare. [Conform latină admonitio, franceză admonition].
DN – dicționar de neologisme
3
Admonițiune substantiv feminin
1. cercetare făcută de judecător.
2. admonestare. (< franceză admonition, latină admonitio)
1. cercetare făcută de judecător.
2. admonestare. (< franceză admonition, latină admonitio)
MDN – marele dicționar de neologisme
4
Admonițiune substantiv feminin (silabe -ți-u-), genitiv-dativ articulat admonițiunii; plural admonițiuni
DOOM – dicționarul ortografic
