Definitie Spune - Ce inseamna si explicatie

Varianta definitie 1: SPÚNE, spun, verb III.
Tranzitiv
1. A exprima prin viu grai un gand, o parere etcetera; a rosti, a zice, a declara. ♢ Expresie Ce-ti spuneam eu! = ai vazut ca a fost asa cum am afirmat? Nu mai spune! sau ce spui? formula care exprima mirarea, neincrederea. ♦ Figurativ A evoca, a provoca (sentimente, amintiri).
Nu-ti spune nimic lucrul acesta? ♢ Expresie A-i spune cuiva inima = a avea o intuitie, a intui, a presimti. ♦ Figurativ (Popular) A exprima ceva prin cantec; a canta.
2. A expune, a relata, a prezenta; a povesti, a istorisi, a nara. ♦ (Despre texte, scrieri) A cuprinde, a scrie, a consemna.
Ce spun ziarele? ♦ A recita.
3. A destainui, a marturisi ceva cuiva. ♦ A pari, a denunta pe cineva.
4. A explica cuiva un lucru, a lamuri pe cineva.
5. A numi; a porecli. ♦ Reflexiv impers.
A se obisnui, a se zice intr-un anumit fel. – Limba Latina Exponere.

Varianta definitie 2: A spune antonim: a tacea

Varianta definitie 3: SPÚNE verb verifica cuvantul: aparea, arata, chema, citi, canta, evoca, executa, indica, interpreta, intona, ivi, infatisa, numi, parcurge, predica, prezenta, propaga, propovadui, raspandi, veni.

Varianta definitie 4: SPÚNE verb
1. a vorbi, a zice, (popular) a cuvanta, a glasui, a grai, (invechit) a vorovi. (--i inainte, nu te sfii!)
2. a rosti, a vorbi, a zice, (popular) a cuvanta, a glasui, a grai, (invechit) a glasi, (depr.) a debita. (- numai prostii.)
3. verifica cuvantul: arata.
4. verifica cuvantul: afirma.
5. verifica cuvantul: zice.
6. a face, a zice. (El -: – Nu vreau!)
7. verifica cuvantul: transmite.
8. verifica cuvantul: povesti.
9. verifica cuvantul: destainui.
10. verifica cuvantul: recita.
11. verifica cuvantul: sustine.
12. a se afirma, a se auzi, a se sopti, a se vorbi, a se zice, a se zvoni, (invechit si reg.) a (se) suna, (regional) a se slomni. (Se - ca a plecat.)
13. verifica cuvantul: scoate.
14. verifica cuvantul: pronunta.
15. verifica cuvantul: supranumi.
16. verifica cuvantul: numi.
17. a sustine. (Ce - savantul in aceasta carte?)
18. verifica cuvantul: presupune.
19. verifica cuvantul: contine.
20. verifica cuvantul: semnifica.
21. verifica cuvantul: denunta.
22. verifica cuvantul: porunci.
23. verifica cuvantul: obiecta.

Varianta definitie 5: Spune verb, indicativ prezent 1 singular si 3 plural spun, 1 plural spunem, 2 plural spuneti; conjunctie: prezent 3 singular si plural spuna; ger. spunand; part. spus

Varianta definitie 6: A SPÚNE spun
1. tranzitiv 1) A reda prin cuvinte; a exprima prin grai; a zice. - adevarul. - pe de rost. ♢ - drept a spune adevarul. Cine ar fi putut - cine ar fi putut sa creada. A nu - nici carc a nu scoate nici o vorba. - verde in fata (sau In ochi) a da adevarul pe fata, fara ocolisuri. A-i - cuiva inima a presimti. Dupa cum se - cu alte cuvinte. - povesti a comunica lucruri ireale. 2) (piese muzicale) A produce cu vocea sau cu un instrument; a zice; a canta; a interpreta. 3) (pe cineva cuiva) A prezenta ca vinovat de infaptuirea unor actiuni reprobabile tinute in taina, dand in vileag cu intentii rele; a pari; a denunta.
2. intranzitiv A purta numele; a se numi; a se chema. Cum iti -? /<lat. exponere

Varianta definitie 7: Spune (-n, -us), verb –
1. (Înv.) A expune, a exprima, a indica. –
2. A zice. –
3. A povesti, a nara, a recita. –
4. A acuza, a reclama, a denunta. – Mr. (a)spun(ere), spus, spus; megl. spun(iri), spus, spus; istr. spur, spus.
Limba Latina exponĕre (Puscariu 1636; Candrea-Dens., 1467; REW 3054; Popinceanu, ZRPh., LXIX, 236-66), conform limba italiana esporre, prov. esponer (calabr. spunere), verifica cuvantul: franceza espondre, sp. exponer, port. expôr, limba albaneza špuń „a invata, a instrui” (Meyer 415; Philippide, II, 641).
Uz general (ALR, I, 107). – Derivat spus, adjectiv (zis); nespus, adjectiv (inexprimabil; adverb , nemaipomenit, extraordinar); spusa, substantiv feminin (zisa).