Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Depune

1 * Cuvantul cu diacritice: depúne
Cuvantul fara diacritice: depune

Definitie: DEPUNE¹, depun, verb III. 1. Tranzitiv A lăsa un obiect din mână, punându-l undeva. ♢ Expresie A depune bani (la o instituție bancară) = a lăsa o sumă de bani (în păstrare la o instituție bancară). A depune mandatul = a renunța la o însărcinare încredințată, invocând drept motivare imposibilitatea de a continua îndeplinirea ei. A depune un act (sau o cerere, un memoriu etcetera) = a înainta, a preda forului competent un act (sau o cerere, un memoriu etcetera). A depune muncă (sau efort, osteneală etcetera) = a munci, a se strădui. (Rar) A depune un examen = a da un examen. A depune jurământ(ul) = a) (despre o parte în litigiu sau despre un martor) a se angaja să spună tot adevărul în legătură cu faptele unui proces; b) (despre unele categorii de oameni și despre militari) a se angaja solemn să-și îndeplinească îndatoririle cu respectarea legilor țării. A depune mărturie = (despre un martor) a face declarații în fața unui organ de jurisdicție sau de urmărire penală în legătură cu faptele unui proces. 2. Tranzitiv (Despre animale care se înmulțesc prin ouă) A elimina ouăle (la loc potrivit). 3. Reflexiv (Despre substanțe solide aflate în stare de suspensie sau dizolvate într-un lichid) A se așeza la fund, formând sedimente; a se sedimenta. [Perf. substantiv depusei, part. depus] – Din limba latina deponere (cu sensurile franceza deposer).

2 * Cuvantul cu diacritice: depúne
Cuvantul fara diacritice: depune

Definitie: DEPUNE², pers. 3 depune, verb III. Intranzitiv (Reg.; despre vaci, bivolițe etcetera) A-și mări ugerul (ca urmare a secreției abundente de lapte), a fi aproape să fete. [Perf. substantiv depuse, part. depus] – Limba Latina deponere.

3 * Cuvantul cu diacritice: depúne
Cuvantul fara diacritice: depune

Definitie: DEPUNE verb I. tr. 1. a pune, a lăsa (un obiect) undeva (în păstrare). o a - bani = a încredința bani spre păstrare (unei instituții); a - mandatul = a renunța la o demnitate, la o însărcinare specială pe care cineva nu o poate îndeplini; a - jurământ = a) a spune tot adevărul într-un proces; b) (despre unii funcționari, despre militari) a jura în mod solemn pentru respectarea anumitor angajamente. 2. a desfășura, a executa, a presta (o muncă, un efort). II. tr., reflexiv a cădea, a lăsa să cadă la fund (substanțe solide în stare de suspensie sau dizolvare într-un lichid care formează un sediment pe fundul vasului). III. intr. (jur.) a face o depoziție. (< limba latina deponere, după franceza deposer)

4 * Cuvantul cu diacritice: depúne
Cuvantul fara diacritice: depune

Definitie: DEPUNE verb 1. a lăsa, a preda. (A - geamantanul la gară.) 2. verifica cuvantul: preda. 3. verifica cuvantul: pune. 4. verifica cuvantul: plăti. 5. a se așeza, a se așterne, a se pune. (S-a - mult praf pe ...) 6. verifica cuvantul: cădea. 7. verifica cuvantul: sedimenta. 8. verifica cuvantul: desfășura. 9. verifica cuvantul: presta. (A - un jurământ.)

5 * Cuvantul cu diacritice: depúne
Cuvantul fara diacritice: depune

Definitie: depune verb → pune

6 * Cuvantul cu diacritice: a se depúne
Cuvantul fara diacritice: depune

Definitie: A SE DEPUNE pers. 3 se - intranzitiv (despre materii, substanțe aflate în suspensie) A se așeza la fund sub formă de sediment; a se sedimenta. limba latina deponere

7 * Cuvantul cu diacritice: a depúne depún
Cuvantul fara diacritice: depune

Definitie: A DEPUNE depun tranzitiv 1) (obiecte) A lăsa din mâini, punând într-un anumit loc. 2) (bani, hârtii de valoare etcetera) A pune pentru păstrare la o instituție bancară; a consemna. 3) (acte, cereri, memorii etcetera) A înainta (unui for competent) spre examinare. ♢ - mandatul a renunța la o demnitate, la un post, invocând diverse motive. - muncă (sau efort, osteneală) a munci cu străduință. - armele a recunoaște că a fost învins și a înceta să lupte; a se preda. - jurământ a) a jura în privința autenticității faptelor pe care le declară; b) a jura în mod solemn privind îndeplinirea datoriei față de patrie. - mărturie a face declarații în fața unei instanțe judecătorești sau penale. limba latina deponere

8 * Cuvantul cu diacritice: depúne
Cuvantul fara diacritice: depune

Definitie: DEPUNE verb III. 1. tr. A pune, a lăsa (un obiect) undeva (în păstrare). ♢ A depune bani = a încredința bani spre păstrare (de obicei unei instituții); a depune un mandat = a renunța la o demnitate, la o însărcinare specială pe care cineva nu o poate îndeplini. 2. tr., reflexiv A cădea sau a lăsa să cadă la fund (substanțe solide aflate în stare de suspensie sau dizolvate într-un lichid care formează un sediment pe fundul vasului). 3. intr. A face o depoziție. [P.i. depun, perf.s. -pusei, part. -pus. / < limba latina deponere, conform franceza deposer, după pune].

9 * Cuvantul cu diacritice: depúne -n -ns
Cuvantul fara diacritice: depune

Definitie: depune (-n, -ns), verb – 1. Despre oi și vaci, a făta. – 2. Despre oi și vaci, a fi fecundată. – 3. A depune, a lăsa. – Varianta (sensurile 1 și 2) dăpune. Mr., megl. dipun „descind”. Limba Latina dĕpōnĕre (Pușcariu 502; Candrea-Dens., 1463; REW 2572; Tiktin; Candrea; Scriban), conform limba italiana deporre, sp., prov. deponer, port. depôr. Este cuvînt popular, din fondul tradițional lat., cu primele sensuri. Cu toate uzurile care înseamnă „a depune” este neol. – Derivat deponent, adjectiv ; depunător, adjectiv ; depozant, substantiv masculin, din franceza deposant; depozit, s.n, mr. dipozit, din limba italiana deposito; depozita, verb; depozitar, substantiv masculin; depoziți(un)e, substantiv feminin, toate neol.