Depune
Definitie, sens si explicatie
1Depune1, depun, verb Iii.
1. Tranzitiv A lasa un obiect din mana, punandu-l undeva. ♢ Expresie A depune bani (la o institutie bancara) = a lasa o suma de bani (in pastrare la o institutie bancara).
A depune mandatul = a renunta la o insarcinare incredintata, invocand drept motivare imposibilitatea de a continua indeplinirea ei.
A depune un act (sau o cerere, un memoriu etcetera) = a inainta, a preda forului competent un act (sau o cerere, un memoriu etcetera).
A depune munca (sau efort, osteneala etcetera) = a munci, a se stradui. (Rar) A depune un examen = a da un examen.
A depune juramant(ul) = A) (despre o parte in litigiu sau despre un martor) a se angaja sa spuna tot adevarul in legatura cu faptele unui proces; B) (despre unele categorii de oameni si despre militari) a se angaja solemn sa-si indeplineasca indatoririle cu respectarea legilor tarii.
A depune marturie = (despre un martor) a face declaratii in fata unui organ de jurisdictie sau de urmarire penala in legatura cu faptele unui proces.
2. Tranzitiv (Despre animale care se inmultesc prin oua) A elimina ouale (la loc potrivit).
3. Reflexiv (Despre substante solide aflate in stare de suspensie sau dizolvate intr-un lichid) A se aseza la fund, formand sedimente; a se sedimenta. [Perf. substantiv depusei, part. depus] – Din limba latina Deponere (cu sensurile franceza deposer).
1. Tranzitiv A lasa un obiect din mana, punandu-l undeva. ♢ Expresie A depune bani (la o institutie bancara) = a lasa o suma de bani (in pastrare la o institutie bancara).
A depune mandatul = a renunta la o insarcinare incredintata, invocand drept motivare imposibilitatea de a continua indeplinirea ei.
A depune un act (sau o cerere, un memoriu etcetera) = a inainta, a preda forului competent un act (sau o cerere, un memoriu etcetera).
A depune munca (sau efort, osteneala etcetera) = a munci, a se stradui. (Rar) A depune un examen = a da un examen.
A depune juramant(ul) = A) (despre o parte in litigiu sau despre un martor) a se angaja sa spuna tot adevarul in legatura cu faptele unui proces; B) (despre unele categorii de oameni si despre militari) a se angaja solemn sa-si indeplineasca indatoririle cu respectarea legilor tarii.
A depune marturie = (despre un martor) a face declaratii in fata unui organ de jurisdictie sau de urmarire penala in legatura cu faptele unui proces.
2. Tranzitiv (Despre animale care se inmultesc prin oua) A elimina ouale (la loc potrivit).
3. Reflexiv (Despre substante solide aflate in stare de suspensie sau dizolvate intr-un lichid) A se aseza la fund, formand sedimente; a se sedimenta. [Perf. substantiv depusei, part. depus] – Din limba latina Deponere (cu sensurile franceza deposer).
2Depune2, pers. 3 depune, verb Iii.
Intranzitiv (Reg.; despre vaci, bivolite etcetera) A-si mari ugerul (ca urmare a secretiei abundente de lapte), a fi aproape sa fete. [Perf. substantiv depuse, part. depus] – Limba Latina Deponere.
Intranzitiv (Reg.; despre vaci, bivolite etcetera) A-si mari ugerul (ca urmare a secretiei abundente de lapte), a fi aproape sa fete. [Perf. substantiv depuse, part. depus] – Limba Latina Deponere.
3Depune verb I. tr.
1. a pune, a lasa (un obiect) undeva (in pastrare). o a - bani = a incredinta bani spre pastrare (unei institutii); a - mandatul = a renunta la o demnitate, la o insarcinare speciala pe care cineva nu o poate indeplini; a - juramant = a) a spune tot adevarul intr-un proces; b) (despre unii functionari, despre militari) a jura in mod solemn pentru respectarea anumitor angajamente.
2. a desfasura, a executa, a presta (o munca, un efort).
Ii. tr., reflexiv a cadea, a lasa sa cada la fund (substante solide in stare de suspensie sau dizolvare intr-un lichid care formeaza un sediment pe fundul vasului).
Iii. intr. (jur.) a face o depozitie. (< limba latina deponere, dupa franceza deposer)
1. a pune, a lasa (un obiect) undeva (in pastrare). o a - bani = a incredinta bani spre pastrare (unei institutii); a - mandatul = a renunta la o demnitate, la o insarcinare speciala pe care cineva nu o poate indeplini; a - juramant = a) a spune tot adevarul intr-un proces; b) (despre unii functionari, despre militari) a jura in mod solemn pentru respectarea anumitor angajamente.
2. a desfasura, a executa, a presta (o munca, un efort).
Ii. tr., reflexiv a cadea, a lasa sa cada la fund (substante solide in stare de suspensie sau dizolvare intr-un lichid care formeaza un sediment pe fundul vasului).
Iii. intr. (jur.) a face o depozitie. (< limba latina deponere, dupa franceza deposer)
4Depune verb
1. a lasa, a preda. (A - geamantanul la gara.)
2. verifica cuvantul: preda.
3. verifica cuvantul: pune.
4. verifica cuvantul: plati.
5. a se aseza, a se asterne, a se pune. (S-a - mult praf pe ...)
6. verifica cuvantul: cadea.
7. verifica cuvantul: sedimenta.
8. verifica cuvantul: desfasura.
9. verifica cuvantul: presta. (A - un juramant.)
1. a lasa, a preda. (A - geamantanul la gara.)
2. verifica cuvantul: preda.
3. verifica cuvantul: pune.
4. verifica cuvantul: plati.
5. a se aseza, a se asterne, a se pune. (S-a - mult praf pe ...)
6. verifica cuvantul: cadea.
7. verifica cuvantul: sedimenta.
8. verifica cuvantul: desfasura.
9. verifica cuvantul: presta. (A - un juramant.)
5Depune verb → pune
6A se depune pers. 3 Se - intranzitiv (despre materii, substante aflate in suspensie) A se aseza la fund sub forma de sediment; a se sedimenta. /<lat. deponere
7A depune depun tranzitiv 1) (obiecte) A lasa din maini, punand intr-un anumit loc. 2) (bani, hartii de valoare etcetera) A pune pentru pastrare la o institutie bancara; a consemna. 3) (acte, cereri, memorii etcetera) A inainta (unui for competent) spre examinare. ♢ - mandatul a renunta la o demnitate, la un post, invocand diverse motive. - munca (sau Efort, osteneala) a munci cu straduinta. - armele a recunoaste ca a fost invins si a inceta sa lupte; a se preda. - juramant a) a jura in privinta autenticitatii faptelor pe care le declara; b) a jura in mod solemn privind indeplinirea datoriei fata de patrie. - marturie a face declaratii in fata unei instante judecatoresti sau penale. /<lat. deponere
8Depune verb Iii.
1. tr.
A pune, a lasa (un obiect) undeva (in pastrare). ♢ A depune bani = a incredinta bani spre pastrare (de obicei unei institutii); a depune un mandat = a renunta la o demnitate, la o insarcinare speciala pe care cineva nu o poate indeplini.
2. tr., reflexiv A cadea sau a lasa sa cada la fund (substante solide aflate in stare de suspensie sau dizolvate intr-un lichid care formeaza un sediment pe fundul vasului).
3. intr.
A face o depozitie. [P.i. depun, perf.s. -pusei, part. -pus. / < limba latina deponere, conform franceza deposer, dupa Pune].
1. tr.
A pune, a lasa (un obiect) undeva (in pastrare). ♢ A depune bani = a incredinta bani spre pastrare (de obicei unei institutii); a depune un mandat = a renunta la o demnitate, la o insarcinare speciala pe care cineva nu o poate indeplini.
2. tr., reflexiv A cadea sau a lasa sa cada la fund (substante solide aflate in stare de suspensie sau dizolvate intr-un lichid care formeaza un sediment pe fundul vasului).
3. intr.
A face o depozitie. [P.i. depun, perf.s. -pusei, part. -pus. / < limba latina deponere, conform franceza deposer, dupa Pune].
9Depune (-n, -ns), verb –
1. Despre oi si vaci, a fata. –
2. Despre oi si vaci, a fi fecundata. –
3. A depune, a lasa. – Varianta (sensurile 1 si 2) dapune.
Mr., megl. dipun „descind”.
Limba Latina *dĕpōnĕre (Puscariu 502; Candrea-dens., 1463; Rew 2572; Tiktin; Candrea; Scriban), conform limba italiana deporre, sp., prov. deponer, port. depôr.
Este cuvint popular, din fondul traditional lat., cu primele sensuri.
Cu toate uzurile care inseamna „a depune” este neol. – Derivat deponent, adjectiv ; depunator, adjectiv ; depozant, substantiv masculin, din franceza deposant; depozit, s.n, mr. dipozit, din limba italiana deposito; depozita, verb; depozitar, substantiv masculin; depoziti(un)e, substantiv feminin, toate neol.
1. Despre oi si vaci, a fata. –
2. Despre oi si vaci, a fi fecundata. –
3. A depune, a lasa. – Varianta (sensurile 1 si 2) dapune.
Mr., megl. dipun „descind”.
Limba Latina *dĕpōnĕre (Puscariu 502; Candrea-dens., 1463; Rew 2572; Tiktin; Candrea; Scriban), conform limba italiana deporre, sp., prov. deponer, port. depôr.
Este cuvint popular, din fondul traditional lat., cu primele sensuri.
Cu toate uzurile care inseamna „a depune” este neol. – Derivat deponent, adjectiv ; depunator, adjectiv ; depozant, substantiv masculin, din franceza deposant; depozit, s.n, mr. dipozit, din limba italiana deposito; depozita, verb; depozitar, substantiv masculin; depoziti(un)e, substantiv feminin, toate neol.