Definitie Supune - Ce inseamna si explicatie

Varianta definitie 1: SupÚne, supun, verb III.
Tranzitiv
1. A lua, a aduce sub stapanire sau in puterea sa (prin forta armata); a cuceri, a subjuga. ♦ Reflexiv A accepta stapanirea cuiva; a da ascultare cuiva sau la ceva; a se inchina cuiva. ♦ A aduce sub ascultarea, sub autoritatea sa, a subordona influentei sale. ♦ (Înv.) A imblanzi animale.
2. A constrange pe cineva sa suporte un lucru, sa accepte o situatie. ♦ A face ca o substanta, un material etcetera sa fie expuse unei anumite actiuni, unui anumit tratament (fizic, chimic etcetera). ♦ Reflexiv A se expune de bunavoie la ceva, a suporta de bunavoie ceva.
3. A prezenta cuiva un lucru spre cunostinta, apreciere sau hotarare.
4. (Înv. si reg.) A aseza, a pune dedesubt. ♦ A forta pe cineva sa se aplece, sa se incovoaie, sa ingenuncheze. – Limba Latina Supponere.

Varianta definitie 2: A (se) supune antonim: a (se) razvrati

Varianta definitie 3: A supune antonim: a elibera

Varianta definitie 4: SupÚne verb verifica cuvantul: amaneta, ascunde, bate, birui, coplesi, covarsi, cuprinde, domestici, dosi, impune, ipoteca, imblanzi, impovara, indoi, infrange, intrece, invinge, mistui, napadi, predispune, prostitua, rasfrange, razbi, ridica, sufleca, sumete, trage.

Varianta definitie 5: SupÚne verb
1. verifica cuvantul: subjuga.
2. a aservi, a inrobi, a robi, a subjuga, (figurativ) a infeuda, a ingenunchea. (A - un popor strain)
3. verifica cuvantul: ceda.
4. verifica cuvantul: preda.
5. a constrange, a forta, a obliga, a sili. (A fost - ani intregi la un regim sever.)
6. verifica cuvantul: conforma.
7. a (se) subordona. (Se - superiorilor.)
8. verifica cuvantul: smeri.
9. verifica cuvantul: destina.
10. verifica cuvantul: expune.

Varianta definitie 6: Supune verb, indicativ prezent 1 singular si 3 plural supun, 1 plural supunem, perf. substantiv 1 singular supusei, 1 plural supuseram; conjunctie: prezent 3 singular si plural supuna; ger. supunand

Varianta definitie 7: A supÚne supun tranzitiv 1) (popoare, tari, teritorii etcetera) A lua in stapanire (prin putere armata); a face sa piarda independenta; a inrobi; a ingenunchea; a subjuga; a infeuda; a aservi. 2) A subordona influentei proprii; a pune in dependenta; a subjuga. ♢ - la torturi a face sa suporte torturi; a tortura. 3) A face sa sufere efectul (unei actiuni). - unui tratament chimic. - criticii. 4) cuvant invechit A pune dedesubt. /<lat. supponere

Varianta definitie 8: A se supÚne ma supun intranzitiv A recunoaste puterea cuiva, indeplinindu-i neconditionat indicatiile; a se pune in dependenta totala fata de cineva. /<lat. supponere

Varianta definitie 9: Supune (-n, -pus), verb –
1. (Înv.) A pune dedesubt, a aseza sub. –
3. (Înv.) A se prostitua. –
4. A aplana, a pacifica, a pune sub ascultare. –
5. A ingenunchia, a incovoia. –
6. A inrobi, a subjuga, a aservi. –
7. A invinge, a infringe, a bate. –
8. A constringe, expune. –
9. (Refl.) A da ascultare, a se apleca, a-si pleca grumazul, a se resemna. –
10. (Banat) A alapta un miel.
Limba Latina sppōnĕre (Puscariu 1697; Candrea-Dens., 1468; REW 8469), conform limba italiana supporre; in celelalte idiomuri romanice s-a preferat submittĕre, conform sumete.
Pentru ultimul sens, conform apleca.
Sadoveanu foloseste subpus „asezat dedesubt”, inventie personala care pare inutila, deoarece acelasi sens exista in supus.
Derivat supuitoriu, substantiv masculin (invechit, proxenet, codos); supuitoare, substantiv feminin (invechit, codoasa); supus, adjectiv (ascultator; invins, plecat; expus; substantiv neutru, boala provenita din vrajitorie; substantiv masculin, persoana aflata sub protectia unui stat); supusenie, substantiv feminin (calitate de supus, cetatenie, nationalitate; supunere, ascultare); nesupus, adjectiv (neascultator, care nu se supune).