Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Pune

1 * Cuvantul cu diacritice: púne
Cuvantul fara diacritice: pune

Definitie: PUNE, pun, verb III. A așeza, a instala, a plasa într-un loc. ♢ Expresie A pune foc = a) a incendia; b) figurat a înrăutăți situația. A pune (ceva) la foc = a expune (ceva) acțiunii focului (pentru a fierbe, a găti etcetera). A pune (cuiva ceva) la picioare (sau la picioarele cuiva) = a oferi (cuiva ceva util, valoros). A pune (cuiva ceva) înainte = a da (cuiva ceva) de mâncare. A pune (ceva) la cântar (sau în cumpănă, în balanță) = a cumpăni, a chibzui (importanța, valoarea etcetera) pentru a putea lua o hotărâre întemeiată. A pune gura (pe ceva) = a gusta sau a mânca (ceva). A pune ochii (pe cineva sau ceva) = a se opri cu interes (asupra cuiva sau a ceva), a remarca, a dori să obțină; a supraveghea. A pune piciorul (undeva) = a sosi (undeva). A pune ochii (sau privirea, nasul, capul) în pământ = a avea o atitudine modestă, plecând privirea; a se rușina, a se sfii. (Familiar) A pune osul = a munci din greu. A pune umărul = a-și aduce contribuția la o acțiune; a contribui. A(-și) pune (ceva) în (sau de) gând (sau în cap, în minte) = a avea intenția de a..., a plănui, a decide. A pune o vorbă (bună) sau un cuvânt (bun) (pentru cineva) = a interveni în favoarea cuiva. A pune coarne = a) a face o relatare cu adaosuri exgerate, neverosimile, inventate; b) a-și înșela soțul. A pune (o chestiune, un subiect etcetera) pe tapet = a aduce (o chestiune etcetera) în discuție. Unde (mai) pui că... = fără a mai socoti că...; presupunând, considerând că... A pune paie pe (sau peste) foc = a contribui la înrăutățirea unei situații grave, dificile. A pune (pe cineva) jos = a trânti (pe cineva) la pământ. A pune (pe cineva) sub sabie sau a pune (cuiva) capul sub picior = a ucide. A pune (pe cineva) la zid = a) a împușca; b) a condamna, a demasca, a dezaproba. (Familiar) A pune bine (pe cineva) = a face cuiva rău, uneltind împotriva lui. A(-și) pune capul (sau gâtul) (la mijloc) pentru cineva (sau ceva) = a-și primejdui viața; a fi singur, a garanta pentru cineva sau de ceva. A pune (ceva) pe hârtie = a însemna, a nota. A pune (o melodie) pe note = a transpune o melodie pe note muzicale. (Refl.) A se pune bine cu (sau pe lângă) cineva = a intra în voie cuiva, a se face plăcut cuiva (prin adulare, lingușeli, spre a obține avantaje). ♦ Tranzitiv A întinde, a expune. ♢ Expresie A pune (cuiva ceva) în vedere = a atrage (cuiva) atenția, a aduce la cunoștință. ♦ Reflexiv A se depune, a se așterne; figurat a începe, a se ivi. S-a pus zăpada. S-a pus o iarnă grea. 2. Tranzitiv A aduce pe cineva într-o situație nouă neașteptată, a face pe cineva să ajungă într-o anumită stare. L-a pus în inferioritate. ♦ A așeza, a numi pe cineva într-un rang, într-o demnitate, într-o slujbă; a determina, a fixa locul, ierarhia cuiva între mai mulți. ♢ Expresie A pune (pe cineva) în pâine = a angaja (pe cineva) într-o slujbă spre a-și câștiga existența. A pune (pe cineva) în disponibilitate (sau, familiar, pe liber) = a concedia, a elibera (pe cineva) dintr-o slujbă. 3. Tranzitiv și reflexiv A (se) așeza într-un anumit fel, într-o anumită poziție. ♢ Expresie (Tranzitiv) A pune (fire, fibre) în două (sau în trei, în patru etcetera) = a forma un mânunchi din două (sau trei etcetera) fire. ♦ Tranzitiv A atârna, a agăța. 4. Tranzitiv A face să stea într-un anumit loc, a așeza la locul dinainte stabilit sau cel mai potrivit, a depune la locul lui, a plasa; prin extensiune a așeza într-un anumit loc față de alte obiecte de același fel, a aranja, a situa. ♢ Expresie A pune caii = a înhăma. A pune în scenă = a regiza, a monta o piesă de teatru. ♦ A planta, a sădi, a semăna. 5. Tranzitiv și reflexiv A(-și) așeza pe corp obiectele de îmbrăcăminte necesare; a (se) îmbrăca sau a (se) încălța. 6. Tranzitiv A depune valori bănești (în păstrare, spre fructificare etcetera); a investi valori bănești. ♢ Expresie A pune deoparte = a) a economisi; b) a rezerva (pentru cineva). A pune preț = a oferi un preț mare; prin extensiune a considera valoros, merituos. 7. Tranzitiv A fixa, a stabili; orândui, a institui. A pune impozite. A pune un diagnostic. 8. Reflexiv (Popular) A se împotrivi, a sta împotrivă. Te pui pentru un fleac ♢ Expresie A se pune în calea cuiva = a împiedica pe cineva să acționeze. 9. Reflexiv recipr. A se lua la întrecere, a se măsura sau a se compara cu cineva. ♢ Expresie (Tranzitiv). A pune (de) față sau față în față = a compara; a confrunta. 10. Reflexiv A tăbărî asupra cuiva, a se repezi la cineva. 11. Tranzitiv A face, a determina pe cineva să execute un lucru; a îndemna; a sili, a obliga. ♦ A îmboldi; a asmuți. 12. Reflexiv (Adesea cu determinări introduse prin prep. „pe”) A începe o acțiune, a se apuca (cu stăruință) de ceva. ♢ Expresie A se pune cu gura pe cineva = a cicăli pe cineva sau a insista pe lângă cineva. (Regional) A se pune (cu rugăminți, cu vorbe dulci etcetera) pe lângă cineva = a ruga insistent pe cineva. A se pune pe gânduri = a deveni gânditor, îngrijorat. E pus pe... = e gata să... (Tranzitiv) A-și pune puterea sau (toate) puterile = a-și da toată silința, a se strădui. 13. Tranzitiv (În loc. și expresie) A pune (pe cineva sau ceva) la probă (sau la încercare) = a încerca pe cineva sau ceva (spre a-i cunoaște valoarea, însușirile). A pune (pe cineva) la cazne = a căzni, a chinui. A pune o întrebare (sau întrebări) = a întreba, a chestiona. A pune stavila = a stăvili. A pune în primejdie = a primejdui. A-și pune nădejdea (sau speranța, credința) în cineva sau ceva = a nădăjdui, a se încrede în ajutorul cuiva sau a ceva. A pune temei = a se bizui, a se întemeia. A pune vina (pe cineva sau ceva) = a învinui (pe nedrept). A pune în (sau pe) seama (sau la activul) cuiva (sau a ceva) = a atribui (pe nedrept). A pune grabă = a se grăbi. A pune nume (sau poreclă) = a numi, a porecli. A pune în valoare = a valorifica. A pune în evidență = a evidenția, a sublinia, a releva. A pune la îndoială = a se îndoi. A pune la socoteală = a socoti, a îngloba. A pune în loc = a înlocui. A pune iscălitura = a iscăli. A pune rămășag (sau pariu) = a paria. A pune aprobarea = a aproba. [Prez. indicativ și: (regional) pui] – Limba Latina ponere.

2 * Cuvantul cu diacritice: púne
Cuvantul fara diacritice: pune

Definitie: PUNE verb verifica cuvantul: așeza, pierde, sta, ședea.

3 * Cuvantul cu diacritice: púne
Cuvantul fara diacritice: pune

Definitie: PUNE verb 1. verifica cuvantul: culca. 2. (familiar figurativ) a se așeza, a se așterne. (Se - pe carte, pe învățătură) 3. a așeza, a lua. (L-a - pe genunchi.) 4. a așeza, (regional) a alipui. (- cana pe masă.) 5. verifica cuvantul: depune. 6. verifica cuvantul: plasa. 7. verifica cuvantul: aranja. 8. verifica cuvantul: așterne. 9. a aranja, a așeza, a așterne, a pregăti. (- masa.) 10. a depune. (- pe birou tot ce ai în buzunare.) 11. (figurativ) a se lăsa. (S-a - o iarnă grea.) 12. verifica cuvantul: urca. 13. verifica cuvantul: turna. 14. verifica cuvantul: întinde. 15. verifica cuvantul: împrăștia. 16. a adăuga. (- puțină sare la supă.) 17. verifica cuvantul: ascunde. 18. verifica cuvantul: aplica. 19. a aplica, a prinde. (Își - barbă și mustăți.) 20. verifica cuvantul: coase. 21. verifica cuvantul: rezema. 22. a fixa, a prinde. (- olanele pe casă.) 23. verifica cuvantul: înhăma. 24. verifica cuvantul: înjuga. 25. a-și îmbrăca, a-și lua. (Și-a - haina și a plecat.) 26. a îmbrăca, a trage. (- cămașa pe tine.) 27. verifica cuvantul: încălța. 28. verifica cuvantul: planta. 29. verifica cuvantul: semăna. 30. verifica cuvantul: băga. 31. verifica cuvantul: încuia. 32. verifica cuvantul: închide. 33. verifica cuvantul: alege. 34. verifica cuvantul: înscăuna. 35. verifica cuvantul: desemna. 36. verifica cuvantul: indica. 37. verifica cuvantul: fixa. 38. verifica cuvantul: compara. 39. verifica cuvantul: întrece. 40. verifica cuvantul: începe.

4 * Cuvantul cu diacritice: púne
Cuvantul fara diacritice: pune

Definitie: pune verb, indicativ prezent 1 singular și 3 plural pun, 2 singular pui, 1 plural punem, perf. substantiv 1 singular pusei, 1 plural puserăm; conjunctie: prezent 3 singular și plural pună; ger. punând; part. pus

5 * Cuvantul cu diacritice: a púne pun
Cuvantul fara diacritice: pune

Definitie: A PUNE pun tranzitiv I. 1) (obiecte sau ființe) A face să stea (orizontal, vertical sau atârnat); a așeza. - stiloul pe carte. - paltonul pe umerar. - copilul în cărucior. ♢ - (sau a așterne, a închina) ceva la picioarele cuiva verifica cuvantul: PICIOR. - piciorul în prag v. PICIOR. - pe note (o melodie) a înregistra (o melodie) cu ajutorul notelor muzicale; a compune o melodie. - în scenă (o piesă) a înscena (o piesă). - ochii (sau ochiul) pe cineva (sau pe ceva) a) a râvni la cineva (sau la ceva); b) a urmări cu gând rău pe cineva. - (sau a lăsa) ochii (sau privirea, nasul, capul) în pământ a fi cuprins de un sentiment de jenă sau vinovăție. - umărul a contribui la ceva; a ajuta. A-și - în gând a intenționa. - problema a atrage atenția asupra unei probleme. - la cântar a chibzui, dând aprecierile necesare. A-și - mințile (sau creierul) în mișcare a se gândi mai adânc; a-și concentra gândul. - (pe cineva) pe foc (sau pe jăratic) a) a enerva tare (pe cineva) spunându-i ceva neplăcut; b) a grăbi (pe cineva) să acționeze; a zori. A-și - (sau da) capul (la mijloc) a garanta cu viața. A-și - viața în primejdie verifica cuvantul: VIAȚĂ. - (ceva) la inimă verifica cuvantul: INIMĂ. -(ceva) în gură verifica cuvantul: GURĂ. - bețe în roate verifica cuvantul: BĂȚ. Unde mai pui că ... dacă mai ei la socoteală și ... 2) A desemna ca potrivit (într-o funcție); a numi. - șef de secție. - bibliotecară. 3) A lăsa de o parte (drept rezervă). - cartofi pentru sămânță. ♢ - mână de la mână verifica cuvantul: MÂNĂ. - deoparte a ascunde cu un anumit scop. - preț a socoti ca valoros. 4) (obiecte de îmbrăcăminte și încălțăminte) A potrivi pe corp. A-și - căciula. 5) (obiecte sau piese prevăzute pentru a constitui un ansamblu cu altele) A aranja fixând (la locul cuvenit). - ață în ac. ♢ - masa a pregăti și a așeza pe masă toate cele necesare pentru a servi mâncarea. - cu botul pe labe (pe cineva) verifica cuvantul: BOT. - (ceva sau pe cineva) la punct verifica cuvantul: PUNCT. 6) (semințe, arbori etcetera) A introduce în sol (pentru vegetare). 7) (ființe) A determina la o acțiune (prin constrângere). - să citească. - să mănânce. ♢ - (cuiva) unghia în gât a forța să acționeze, nelăsându-i nici o posibilitate de abatere. 8) (substanțe) A adăuga ca ingredient. - sare în supă. 9) A face să se pună. II. (în îmbinări) 1) (sugerând ideea de prezentare publică) - în circulație. - la vot. ♢ - la bătaie verifica cuvantul: BĂTAIE. 2) (sugerând ideea de instituire a unei plăți) - bir. - impozit. - vamă. 3) (sugerând ideea de situare în condiții speciale) - în inferioritate. - în încurcătură. 4) (redând sensul verbului de același radical cu substantivul din îmbinare sau cu echivalentul lui semantic) - amendă a amenda. - diagnosticul a diagnostica. - în valoare a valora. - rămășag (sau pariu) a paria. - nume a numi. - poreclă a porecli. - stavilă a stăvili. - stăpânire a stăpâni. - la adăpost a adăposti. - la cântar a cântări. - la cazne a căzni. - la încercare a încerca. - la socoteală a socoti. - capăt (sau sfârșit) a sfârși. - iscălitura a iscăli. - în loc a înlocui. ♢ A-și - capăt zilelor a se sinucide. limba latina ponere

6 * Cuvantul cu diacritice: a se púne mă pun
Cuvantul fara diacritice: pune

Definitie: A SE PUNE mă pun intranzitiv I. 1) popular A se instala pentru a ședea; a se așeza. ♢ - bine pe lângă (sau cu) cineva a căuta să obțină avantaje prin lingușire. 2) (despre substanțe pulverulente) A se așeza pe o suprafață, formând un strat; a se așterne. S-a pus praf pe sticlă. 3) popular A sta împotrivă; a se împotrivi; a se opune. ♢ - în poară v. POARĂ. - (sau a sta) în calea cuiva a) a nu lăsa pe cineva să treacă; b) a încurca pe cineva să realizeze ceva. A nu - cu cineva a nu admite pe cineva ca obiect de comparație. 4) popular (despre persoane) A intra la lucru. S-a pus vânzătoare. II. (în îmbinări sugerând ideea de antrenare în ceva) - pe lucru. - pe gânduri. - pe râs. - pe plâns. ♢ - cu gura pe cineva a cicăli pe cineva. limba latina ponere

7 * Cuvantul cu diacritice: púne pún pús
Cuvantul fara diacritice: pune

Definitie: pune (pun, pus), verb – 1. A așeza, a amplasa. – 2. A dispune, a pregăti. – 3. A (se) situa, a (se) plasa. – 4. A numi, a instala, a preda. 5. A introduce, a fixa. – 6. A impune, a stabili. – 7. A comanda, a sili, a îndemna. – 8. A recurge la ... – 9. A obliga, a forța. – 10. A expune, a risca. – 11. A (se) folosi, a (se) întrebuința. – 12. A îmbrăca, a purta. – 13. A presupune, a admite. – 14. A socoti, a calcula. – 15. (Refl.) A se așeza. – 16. (Refl.) A ieși afară, a avea scaun. – 17. (Refl.) A se băga, a intra în, a se întinde. – 18. (Refl.) A ase opune, a rezista. – 19. (Refl.) A se certa, a se bate. – 20. (Refl.) A intra în serviciu. – 21. (Refl.) A începe, a se așterne, a se produce o intemperie. – Mr., megl. pun, puș, istr. pur, pus. Limba Latina pōnĕre (Pușcariu 1401; Candrea-Dens., 1461; REW 6647), conform limba italiana porre (logud. ponnere), prov. ponre, franceza pondre „a depune ouă”, sp. poner, port. pôr. Persoana a doua a prezentului, pui ‹ ponis, a influențat-o pe prima, eu pun, care se pronunță adesea eu pui; la fel să pun, să pui; gerunziul punînd și puind, cu sufix de agent punător și puitor. La fel se pot conjuga și derivatele lui (apune, depune, supune, răpune, despune, spune, prepune) ca și veni și ține. S-au adaptat la conjug. lui toate der. împrumutate din franceza poser; compune, verb; impune; dispune; presupune; repune; contrapune etcetera Derivat puitor, substantiv masculin (persoană care pune ceva; lucrător care alimentează presa de imprimat); puitoare, substantiv feminin (lucrătoare care alimentează presa de imprimat); puitură, substantiv feminin (semănat; cusătură de ie); pus, substantiv neutru (acțiunea de a pune); pusătură, substantiv feminin (învechit, așezare, poziție; boală rezultată din vrăji; farmece); pusoare, substantiv feminin (situație; poziție; viță-de-vie sădită recent; Trans., așteptare, pîndă, post de vînătoare). Conform: apune, depune, prepune, răpune, supune. Derivat neol. compune, verifica cuvantul: mai sus; contrapune, verb; expune, verb; interpune, verb; justapune, verb; opune, verb; propune, verb; suprapune, verb