Afirmativ -ă
Definitie, sens si explicatie
1Afirmativ, -ă, afirmativi, -e, adjectiv (Despre un enunt) Care are un caracter de afirmare, un sens pozitiv; (despre o judecata) care contine o afirmatie. ♢ Expresie În caz afirmativ = daca se va intampla asa; in cazul cand intamplarile sunt favorabile. – Din franceza Affirmatif, limba latina Affirmativus.
2Afirmativ antonim: negativ
3Afirmativ adjectiv m., plural afirmativi; f. singular afirmativa, plural afirmative
4Afirmativ -a (-i, -e) si substantival Care contine o afirmatie; care are un sens pozitiv. Propozitie -a. ♢ În caz - daca se va intampla asa. /<fr. affirmatif, limba latina affirmativus
5Afirmativ, -ă adjectiv (op. n e g a t i v) Cu caracter de afirmatie, care afirma ceva; pozitiv. ♦ (Log.; despre judecati) Care enunta apartenenta insusirii exprimate de predicat la obiectul exprimat de subiect. [Conform: franceza affirmatif, limba latina affirmativus].
6Afirmativ, -ă adjectiv (si adverb ) care afirma ceva; pozitiv. ♢ (log.; despre judecati) care enunta aparenta insusirii exprimate de predicat la obiectul exprimat de subiect. (< franceza affirmatif, limba latina affirmativus)