Afirmație
Definitie, sens si explicatie
1Afirmație, afirmatii, substantiv feminin Declaratie, sustinere a unei pareri (exprimta cu tarie). ♦ (La plural) Vorbe care exprima o afirmare. – Din franceza Affirmation, limba latina Affirmatio.
2Afirmatie antonim: negatie
3Afirmație substantiv cuvant, declaratie, marturisire, relatare, spusa, vorba, zisa, (livresc) asertiune, propozitie, (astazi rar) parola, (invechit) voroava, (figurativ) gura. (Nu te lua dupa - lui.)
4Afirmatie substantiv feminin (silabe -ti-e), art. afirmatia (silabe -ti-a), g.-d. art. afirmatiei; plural afirmatii, art. afirmatiile (silabe -ti-i-)
5Afirmație -i f. 1) Declaratie prin care se spune sau se sustine ceva. 2) la plural Spusele cuiva (care exprima un adevar). [G.-d. Afirmatiei; Sil. -ti-e] /<fr. affirmation, limba latina affirmatio,-onis
6Afirmație substantiv feminin Declaratie prin care se spune sau se sustine ca ceva este adevarat; vorbire prin care se spune, se afirma ceva. ♦ (la plural) Cuvinte care exprima o afirmare. [Genitiv -iei, varianta afirmatiune substantiv feminin / conform franceza affirmation, limba latina affirmatio].
7Afirmație substantiv feminin
1. enunt prin care se afirma ceva.
2. (log.) judecata in care se enunta existenta unui anumit raport intre subiect si predicat. (< franceza affirmation, limba latina affirmatio)
1. enunt prin care se afirma ceva.
2. (log.) judecata in care se enunta existenta unui anumit raport intre subiect si predicat. (< franceza affirmation, limba latina affirmatio)