DexDefinitie.com

Afuma

Afuma, afum, verb I. 1. Tranzitiv A expune un aliment la fum, cu scopul de a-l conserva. 2. Tranzitiv A umple cu fum un spațiu închis pentru a distruge sau a…

Definiții pentru „Afuma”

6 definiții din 5 dicționare

1

Afuma, afum, verb I.

1.
Tranzitiv A expune un aliment la fum, cu scopul de a-l conserva.
2.
Tranzitiv A umple cu fum un spațiu închis pentru a distruge sau a alunga vietățile dinăuntru.
Intranzitiv A scoate fum. Soba afumă.
3.
Tranzitiv și reflexiv A (se) acoperi cu un strat de fum; a (se) înnegri de fum.
Tranzitiv Tehnică A da sticlei o culoare fumurie în procesul de fabricație.
4.
Reflexiv (Despre mâncăruri) A căpăta gust neplăcut de fum (când începe să se ardă).
5.
Reflexiv Figurat Familiar A se îmbăta ușor; a se ameți.

Latină Affumare (= adfumare).

DEX – dicționarul explicativ

2

A se afuma mă afum intranzitiv

1.
(despre pereți, vase etc.) A se acoperi cu un strat de fum.
2.
(despre mâncăruri) A căpăta gust și miros neplăcut de fum (în timpul preparării la foc).
3.
figurat familiar (despre persoane) A se îmbăta ușor; a se ameți; a se chercheli; a se aghesmui.

< latină affumare

NODEX – noul dicționar explicativ

3

A Afuma afum

1.
tranzitiv
1.
(alimente) A expune la fum în vederea conservării.
2.
(încăperi, spații închise) A umple cu fum pentru a distruge sau pentru a alunga anumite vietăți.
3.
A face să se afume.
2.
intranzitiv (despre sobe, plite etc.) A scoate fum.

<latină affumare

NODEX – noul dicționar explicativ

4

Afuma (afum, afumat), verb –

1.
A expune la fum. –
2.
A fumega, a scoate fum. –
3.
A se ameți, a se chercheli.

Aromână afum.

Latină affumāre (Pușcariu 35; Candrea-dens., 679; Rew 208; Dar); conform italiană affumare, provensală, catalană, portugheză afumar, spaniolă ahumar.
Conform fum. Derivat afumat, adjectiv (amețit, cherchelit), conform Iordan, Bf, VI, 160, și can. ajumado; afumată, substantiv feminin (varietate de struguri); afumător, substantiv neutru (utilaj pentru producerea fumului în vederea liniștirii familiei de albine); afumătoare, substantiv feminin; afumătură, substantiv feminin (carne afumată).

DER – dicționarul etimologic

Încă 2 definiții din alte dicționare
5

Afuma verb, indicativ prezent 1 singular afum, 3 singular și plural afumă

DOOM – dicționarul ortografic

6

Afuma, afum v.r. a se îmbăta ușor; a se ameți (Notă: Definiția este preluată din Dicționar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)

Dicționar de argou

Conjugarea verbului „a afuma”

Verbul „a afuma” la prezent: eu afum, tu afumi, el/ea afumă, noi afumăm, voi afumați, ei/ele afumă.

Infinitiva afuma
Participiuafumat
Gerunziuafumând
Accentulafumá
SingularPlural
Imperativ
afumăafumați
Imperativ negativ
nu afumanu afumați
Indicativ prezent
eu afumnoi afumăm
tu afumivoi afumați
el/ea afumăei/ele afumă
Conjunctiv prezent
eu să afumnoi să afumăm
tu să afumivoi să afumați
el/ea să afumeei/ele să afume
Imperfect
eu afumamnoi afumam
tu afumaivoi afumați
el/ea afumaei/ele afumau
Perfect simplu
eu afumainoi afumarăm
tu afumașivoi afumarăți
el/ea afumăei/ele afumară
Mai-mult-ca-perfect
eu afumasemnoi afumaserăm
tu afumaseșivoi afumaserăți
el/ea afumaseei/ele afumaseră
Perfect compus
eu am afumatnoi am afumat
tu ai afumatvoi ați afumat
el/ea a afumatei/ele au afumat
Viitor
eu voi afumanoi vom afuma
tu vei afumavoi veți afuma
el/ea va afumaei/ele vor afuma
Condițional prezent
eu aș afumanoi am afuma
tu ai afumavoi ați afuma
el/ea ar afumaei/ele ar afuma