Afuma
Definitie, sens si explicatie
1Afuma, afum, verb I.
1. Tranzitiv A expune un aliment la fum, cu scopul de a-l conserva.
2. Tranzitiv A umple cu fum un spatiu inchis pentru a distruge sau a alunga vietatile dinauntru. ♦ Intranzitiv A scoate fum.
Soba afuma.
3. Tranzitiv si reflexiv A (se) acoperi cu un strat de fum; a (se) innegri de fum. ♦ Tranzitiv (Tehn.) A da sticlei o culoare fumurie in procesul de fabricatie.
4. Reflexiv (Despre mancaruri) A capata gust neplacut de fum (cand incepe sa se arda).
5. Reflexiv Figurativ (Familiar) A se imbata usor; a se ameti. – Limba Latina Affumare (= adfumare).
1. Tranzitiv A expune un aliment la fum, cu scopul de a-l conserva.
2. Tranzitiv A umple cu fum un spatiu inchis pentru a distruge sau a alunga vietatile dinauntru. ♦ Intranzitiv A scoate fum.
Soba afuma.
3. Tranzitiv si reflexiv A (se) acoperi cu un strat de fum; a (se) innegri de fum. ♦ Tranzitiv (Tehn.) A da sticlei o culoare fumurie in procesul de fabricatie.
4. Reflexiv (Despre mancaruri) A capata gust neplacut de fum (cand incepe sa se arda).
5. Reflexiv Figurativ (Familiar) A se imbata usor; a se ameti. – Limba Latina Affumare (= adfumare).
2Afuma verb verifica cuvantul: ameti, chercheli, fumega, imbata, turmenta.
3Afuma verb, indicativ prezent 1 singular afum, 3 singular si plural afuma
4A se afuma ma afum intranzitiv 1) (despre pereti, vase etcetera) A se acoperi cu un strat de fum. 2) (despre mancaruri) A capata gust si miros neplacut de fum (in timpul prepararii la foc). 3) fig. familiar (despre persoane) A se imbata usor; a se ameti; a se chercheli; a se aghesmui. /< lat. affumare
5A Afuma afum
1. tranzitiv 1) (alimente) A expune la fum in vederea conservarii. 2) (incaperi, spatii inchise) A umple cu fum pentru a distruge sau pentru a alunga anumite vietati. 3) A face sa se afume.
2. intranzitiv (despre sobe, plite etcetera) A scoate fum. /<lat. affumare
1. tranzitiv 1) (alimente) A expune la fum in vederea conservarii. 2) (incaperi, spatii inchise) A umple cu fum pentru a distruge sau pentru a alunga anumite vietati. 3) A face sa se afume.
2. intranzitiv (despre sobe, plite etcetera) A scoate fum. /<lat. affumare
6Afuma (afum, afumat), verb –
1. A expune la fum. –
2. A fumega, a scoate fum. –
3. A se ameti, a se chercheli.
Mr. afum.
Limba Latina affumāre (Puscariu 35; Candrea-dens., 679; Rew 208; Dar); conform limba italiana affumare, prov., cat., port. afumar, sp. ahumar.
Conform: fum.
Derivat afumat, adjectiv (ametit, cherchelit), conform Iordan, Bf, Vi, 160, si can. ajumado; afumata, substantiv feminin (varietate de struguri); afumator, substantiv neutru (utilaj pentru producerea fumului in vederea linistirii familiei de albine); afumatoare, substantiv feminin; afumatura, substantiv feminin (carne afumata).
1. A expune la fum. –
2. A fumega, a scoate fum. –
3. A se ameti, a se chercheli.
Mr. afum.
Limba Latina affumāre (Puscariu 35; Candrea-dens., 679; Rew 208; Dar); conform limba italiana affumare, prov., cat., port. afumar, sp. ahumar.
Conform: fum.
Derivat afumat, adjectiv (ametit, cherchelit), conform Iordan, Bf, Vi, 160, si can. ajumado; afumata, substantiv feminin (varietate de struguri); afumator, substantiv neutru (utilaj pentru producerea fumului in vederea linistirii familiei de albine); afumatoare, substantiv feminin; afumatura, substantiv feminin (carne afumata).
7Afuma, afum verifica cuvantul:r. a se imbata usor; a se ameti (Nota: Definitia este preluata din Dictionar de argou al limbii romane, Editura Niculescu, 2007)