Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Aiurea

1 * Cuvantul cu diacritice: aiúrea
Cuvantul fara diacritice: aiurea

Definitie: AIUREA adverb , adjectiv 1. Adv. În alt loc, în altă parte; undeva, altundeva. ♢ Într-aiurea = fără țintă; la întâmplare. ♢ Expresie A vorbi aiurea = a vorbi fără rost, a bâigui. ♢ (Cu valoare de interjectie familiar) Aiurea N-ai dreptate. 2. Adjectiv (Familiar) Zăpăcit, aiurit, cu capu-n nori. [Pronuntat: a-iu-. – Varianta: aiure adverb ] – Limba Latina aliubi + re + a.

2 * Cuvantul cu diacritice: aiurea
Cuvantul fara diacritice: aiurea

Definitie: Aiurea antonim: cumsecade

3 * Cuvantul cu diacritice: aiúrea
Cuvantul fara diacritice: aiurea

Definitie: AIUREA adverb , adjectiv , interjectie 1. adverb altundeva, (Ban. și Transilvania) ainde, aindine. (A plecat -.) 2. adverb verifica cuvantul: anapoda. 3. adverb verifica cuvantul: alandala. 4. adjectiv verifica cuvantul: smintit. 5. interjectie (familiar) sanchi, (argotic) zexe ( – Să faci așa cum ți-am spus – -)

4 * Cuvantul cu diacritice: aiúrea
Cuvantul fara diacritice: aiurea

Definitie: aiurea adverb (silabe a-iu-)

5 * Cuvantul cu diacritice: aiúrea
Cuvantul fara diacritice: aiurea

Definitie: AIUREA adverb 1) Altfel decât trebuie; anapoda. 2) și adjectival Contrar regulilor moralei; rău; anapoda. [Silabe a-iu-rea] limba latina aliubi + re + a

6 * Cuvantul cu diacritice: aiúrea
Cuvantul fara diacritice: aiurea

Definitie: aiurea, adverb – 1. În altă parte, undeva. – 2. Cu capul în nori, în mod inconștient. – Varianta aiuri, aiure. – Mr. (n)al’iurea, megl. l’urea, istr. (a)l’ure. Compunere ale cărei elemente nu sînt complet clare. Prima parte trebuie să fie ălῑbῑ „în altă parte”, pentru rezultatul căreia conform iu. A doua parte este mai dificil de explicat. Plecînd de la analogia cu ubivis „oriunde vrei”, se poate presupune că este vorba de forma vulg. a lui vis, adică volet (Bourciez 79) redus datorită folosirii sale enclitice (conform pronunțarea actuală a acestui verb în rom.: (v)om, (v)eți, (v)or). În orice caz, grupul final -re fie că reprezintă limba latina (vo)let fie că are altă origine, apare în mai multe formațiuni adverb rom., conform altminteri, pretutindeni (‹ pretutindere), oare. Pentru rom. s-ar putea explica formarea lui aiurea și pe baza lui ubi volet, construcție cu totul paralelă cu ubivis; însă formele dialectale presupun prezența lui alibi. În mod normal, explicațiile anterioare pleacă de la aliubi (Crețu 305; Candrea-Dens., 29; REW 347; Drăganu, Dacor., IX, 265) și de la corespondența sau analogia cu franceza ailleurs, verifica cuvantul: sp. alubre, port., gal. alhur. Este posibil, totuși, să fie întîmplătoare coincidența între aceste limbi și rom., căci forma aliore care se postulează în cazul acestor limbi (REW 347; Gamillscheg 21) nu ar putea da rezultatul rom. Dificultatea cea mai mare este la -re care s-a încercat explicată prin limba latina libet, puțin probabil. Cipariu, Gram., 364, urmat de Scriban, pleacă de la limba latina aliorsum, care pare și mai dificil. Popescu-Ciocănel derivă verb aiuri de la limba turca: hayir „stupefiat”. Derivat aiura (var. aiuri), verb (a delira); aiureală, substantiv feminin (delir, extravaganță; Arg., somn, acțiunea de a dormi); aiurit, substantiv masculin (familiar, nebun, prost); aiuritor, adjectiv (delirant). Pentru specializarea sensurilor lui aiura, față de aiuri, conform Iordan, BF, II, 63.