Definitie Albastru -ă - Ce inseamna si explicatie

Varianta definitie 1: Albastru, -Ă, albastri, -stre, adjectiv , substantiv neutru
1. Adjectiv Care are culoarea cerului senin. ♦ Figurativ Melancolic, trist, sumbru. ♢ Expresie Inima-albastra = A) suflet trist, prin extensiune tristete, jale; B) necaz, manie, furie.
Cu (sau de) sange albastru = de neam mare, ales; nobil. (Familiar) E (cam) albastru = e (cam) rau, (cam) neplacut, situatia e (cam) dificila.
2. Substantiv neutru: Una dintre culorile fundamentale ale spectrului luminii, situata intre verde si indigo; culoarea descrisa mai sus; albastreala, albastrime. ♢ Albastru de metilen = colorant albastru (1) intrebuintat in vopsitorie, in lucrari de biologie si in medicina.
Albastru de Prusia (sau de Berlin) = ferocianura de fier folosita ca pigment albastru. – Limba Latina Albaster (< albus).

Varianta definitie 2: Albastru adjectiv , substantiv
1. adjectiv (Oltenia) turchez. (Culoarea -.)
2. adjectiv verifica cuvantul: senin.
3. substantiv verifica cuvantul: seninatate.

Varianta definitie 3: Albastru adjectiv m., plural albastri; f. singular albastra, plural albastre

Varianta definitie 4: Albastru substantiv neutru, art. albastrul, g.-d. art. albastrului

Varianta definitie 5: Albastru2 -stra (-stri, -stre) Care are culoarea cerului senin. ♢ Inima -stra tristete, melancolie. /<lat. albaster

Varianta definitie 6: Albastru1 n. 1) Culoare a spectrului solar care se afla intre violet si verde, avand nuanta cerului senin. 2) Colorant cu aceasta culoare. Verdele se obtine combinand - cu galben. [Silabe -bas-tru] /<lat. albaster

Varianta definitie 7: Albastru (albastra), adjectiv – De culoarea cerului senin. – Mr. albastru „cenusiu, fumuriu”.
Limba Latina *albaster, de la albus (Puscariu 56; Candrea-Dens., 37; REW 319; DAR).
S-a spus probabil la inceput despre cerul usor innorat, prin urmare albicios (conform mr.); astazi indica numai „albastru ca cerul”.
Conform: Densusianu, GS, II,
324. Derivat albastrea, substantiv feminin; albastreala, substantiv feminin; albastri, verb ( a da culoare albastra; a clati rufele cu albastreala); albastrime, substantiv feminin (culoare albastra; boierime); albastrita, substantiv feminin; albastriu, adjectiv Sensul lui albastreala „albastru de rufe” (conform franceza bleu anglais) nu apare in nici un lexic, cu toate ca este cuv. foarte uzual si singurul care explica sensul lui albastrime de „boierime”, adica „oameni cu camasa scrobita”.

Varianta definitie 8: Albastru, -a, albastri, -e adjectiv (d. o situatie, o conjunctura etcetera) neplacut; nefavorabil (Nota: Definitia este preluata din Dictionar de argou al limbii romane, Editura Niculescu, 2007)