Albie
Definitie, sens si explicatie
1Albie, albii, substantiv feminin
1. Vas lunguiet, facut din lemn cioplit sau din doage asamblate; covata, copaie. ♢ Expresie A face (pe cineva) albie de porci (sau de caini) = a insulta (pe cineva) cu vorbe grele, a batjocori rau (pe cineva).
2. Portiune a unei vai, acoperita permanent sau temporar cu apa; matca. – Limba Latina Alvea.
1. Vas lunguiet, facut din lemn cioplit sau din doage asamblate; covata, copaie. ♢ Expresie A face (pe cineva) albie de porci (sau de caini) = a insulta (pe cineva) cu vorbe grele, a batjocori rau (pe cineva).
2. Portiune a unei vai, acoperita permanent sau temporar cu apa; matca. – Limba Latina Alvea.
2Albie substantiv
1. copaie, covata, (popular) postava, (regional) molda, (Mold. si Bucovina) balie, (Transilvania) spalator. (- de rufe.)
2. curs, matca, vad, (popular) fagas, pat, (invechit si reg.) scursura, (regional) vale, (invechit) scafa. (A trecut usor - raului.)
1. copaie, covata, (popular) postava, (regional) molda, (Mold. si Bucovina) balie, (Transilvania) spalator. (- de rufe.)
2. curs, matca, vad, (popular) fagas, pat, (invechit si reg.) scursura, (regional) vale, (invechit) scafa. (A trecut usor - raului.)
3Albie substantiv feminin, art. albia, g.-d. art. albiei; plural albii, art. albiile (silabe -bi-i-)
4Albie -i f. 1) Vas lunguiet, de lemn sau de metal, folosit la spalatul rufelor, scaldatul copiilor etcetera 2) Fagas al unei ape curgatoare; matca. -a unui rau. [ G.-d. Albiei; Sil. -bi-e] /<lat. alvea
5Albie (albii), substantiv feminin –
1. Matca a unui riu. –
2. Covata, copaie, vas facut dintr-un trunchi scobit.
Limba Latina alveus, popular albea (Puscariu 58; Candrea-dens., 43; Rew 320; Dar; Graur, Bl, V, 87); conform mil. albio, ven., tarent. albi, piem. arbi, franceza auge (it., sp., port. alveo sunt neol.).
Rezultatul normal trebuia sa fie *albiu, pe al carui plural albii s-a format din nou un substantiv albie (ca sabii-sabie); dupa Dar, forma de sing. se explica printr-un plural n. *alvia.
Pentru sensul 2, conform glosa din Cgl „alveus, lignum excavatum in quo lavantur infantes”. -der. albier, substantiv masculin (persoana care face albii); albioara, substantiv feminin (albiuta), pe care Candrea-dens., 44, il pun inutil in legatura cu limba latina alveola.
Din rom. provine rut. alibijka (Candrea, Elemente, 404).
1. Matca a unui riu. –
2. Covata, copaie, vas facut dintr-un trunchi scobit.
Limba Latina alveus, popular albea (Puscariu 58; Candrea-dens., 43; Rew 320; Dar; Graur, Bl, V, 87); conform mil. albio, ven., tarent. albi, piem. arbi, franceza auge (it., sp., port. alveo sunt neol.).
Rezultatul normal trebuia sa fie *albiu, pe al carui plural albii s-a format din nou un substantiv albie (ca sabii-sabie); dupa Dar, forma de sing. se explica printr-un plural n. *alvia.
Pentru sensul 2, conform glosa din Cgl „alveus, lignum excavatum in quo lavantur infantes”. -der. albier, substantiv masculin (persoana care face albii); albioara, substantiv feminin (albiuta), pe care Candrea-dens., 44, il pun inutil in legatura cu limba latina alveola.
Din rom. provine rut. alibijka (Candrea, Elemente, 404).
6!albie (-bi-e) substantiv feminin, art. albia (-bi-a), g.-d. art. albiei; plural albii, art. albiile (-bi-i-)