Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Alerga

1 * Cuvantul cu diacritice: alergá
Cuvantul fara diacritice: alerga

Definitie: ALERGA alerg, verb I. Intranzitiv 1. A merge repede; a goni; a fugi. 2. A fugi după cineva sau ceva pentru a-l ajunge, a-l prinde. ♦ Tranzitiv A fugări pe cineva. 3. A se grăbi într-o direcție sau către un scop. ♦ A recurge la cineva ca la o sursă de ajutor, de asistență. ♦ A umbla după treburi. 4. A umbla de colo până colo, fără o țintă precisă. ♦ Tranzitiv (Popular) A cutreiera, a străbate un loc. 5. A participa la probele de alergări în cadrul unei competiții sportive. – Limba Latina allargare (< largus).

2 * Cuvantul cu diacritice: alergá
Cuvantul fara diacritice: alerga

Definitie: ALERGA verb 1. a fugi, a goni, (învechit și reg.) a cure, (regional) a (se) încura, (Bucovina) a scopci. (Calul -.) 2. verifica cuvantul: fugări.

3 * Cuvantul cu diacritice: alergá
Cuvantul fara diacritice: alerga

Definitie: alerga verb, indicativ prezent 1 singular alerg, 3 singular aleargă; conj. prezent 3 singular și plural alerge

4 * Cuvantul cu diacritice: a alergá alérg
Cuvantul fara diacritice: alerga

Definitie: A ALERGA alerg intranzitiv 1) A se deplasa cu viteză, repezind corpul înainte prin pași bruști; a fugi. ♢ - într-un suflet a veni foarte repede. 2) figurat: A se mișca foarte repede. Mașina aleargă. 3) A căuta insistent să obțină; a umbla. - după bani. ♢ - (sau a umbla) cu limba scoasă după ceva a dori foarte mult ceva. 4) A umbla grăbit după treburi. 5) A merge din loc în loc fără scop precis; a umbla; a hoinări; a vagabonda. 6) A recurge (la cineva) pentru ajutor. 7) sport A participa la probele de alergări. limba latina allargare

5 * Cuvantul cu diacritice: alergá -g -át
Cuvantul fara diacritice: alerga

Definitie: alerga (-g, -at), verb – 1. A pune pe fugă. – 2. A fugi. – 3. A recurge la ..., a se folosi de ... 4. A participa la o competiție de cros. – Mr. alag, megl. lag, lăgari, istr. alerg? (nesigur). Origine nesigură. Probabil trebuie plecat de la limba latina lēgāre „a porunci”; sensul rom. nu apare printre accepțiile cuv. lat., dar este posibil să fi existat în limba latina vorbită, datorită perfectei analogii a lui lēgāre cu mittĕre în celelalte sensuri. De la alēgāre, rezultatul normal alega (conform dialectele) ar fi suferit o propagare a lichidei, alelga, urmată de o disimilare, ambele fenomene proprii doar dacorom. În general se presupune că alerga reprezintă limba latina allargāre, de la largus (Pușcariu 61; Candrea-Dens., 952; REW 352; Philippide, II, 539; DAR; Pușcariu, Lr., 242); conform limba albaneza ljargoń „dau la o parte”, limba italiana (allargare), genov. allargarse, sard. allargare „a se îndepărta, a se da la o parte”. Explicația pare inadmisibilă. Semantismul este curios, mai ales dacă se ține seama cu paralelismul cu alunga. Formele romanice sînt toate neol. și se explică în lumina vieții maritime, ale cărei circumstanțe nu există în rom. S-a încercat să se explice trecerea de la alărgare la alergare printr-o analogie cu mergere, care aparține altui tip de conjug., astfel încît nu se vede clar cum a putut influența merge asupra lui alargă. În sfîrșit, dialectele indică o formă de bază diferită de cea care se propune. Derivat alergătoare, substantiv feminin (alergare; depănătoare, vîrtelniță); alergător, adjectiv (care aleargă; activ, harnic); alergător, substantiv masculin (ștafetă, curier; cal de curse); alergător, substantiv neutru (pasăre alergătoare); alergătură, substantiv feminin (alergare; plural gestiuni, demersuri, intervenții); alergău, substantiv masculin (Trans., curier, mesager).