Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Alinta

1 * Cuvantul cu diacritice: alintá
Cuvantul fara diacritice: alinta

Definitie: ALINTA, alint, verb I. 1. verb I. 1. Tranzitiv A dezmierda, a mângâia. 2. Tranzitiv și reflexiv A (se) răsfăța, a (se) răzgâia. – Limba Latina allentare (< lentus „moale, flexibil”).

2 * Cuvantul cu diacritice: alintá
Cuvantul fara diacritice: alinta

Definitie: ALINTA verb 1. verifica cuvantul: mângâia. 2. a (se) cocoli, a (se) răsfăța, a (se) răzgâia, (regional) a (se) corconi, a (se) mădări, (învechit) a (se) lăinici. (Nu te mai - atâta)

3 * Cuvantul cu diacritice: alintá
Cuvantul fara diacritice: alinta

Definitie: alinta verb, indicativ prezent 1 singular alint, 3 singular și plural alintă

4 * Cuvantul cu diacritice: a se alintá mă alínt
Cuvantul fara diacritice: alinta

Definitie: A SE ALINTA mă alint intranzitiv (mai ales despre copii) A se comporta prea liber (simțind o dragoste exagerată din partea celor din jur). limba latina allentare

5 * Cuvantul cu diacritice: a alintá alínt
Cuvantul fara diacritice: alinta

Definitie: A ALINTA alint tranzitiv 1) (mai ales copii) A netezi ușor cu palma în semn de dragoste; a dezmierda; a mângâia. 2) A numi cu cuvinte drăgăstoase; a dezmierda. 3) A face să se alinte. limba latina allentare

6 * Cuvantul cu diacritice: alintá alintát alintát
Cuvantul fara diacritice: alinta

Definitie: alinta (alintat, alintat), verb – A mîngîia, a răsfăța. Limba Latina allēntāre, de la allĕnĭtāre, care provine de la lēnis „ușor, blînd” (Candrea-Dens., 990); după alții, din limba latina allĕntāre, de la lĕntus, cu evoluția semantică de la domeniul material la cel moral , ca în blandus › blînd, tenerus › tierno etcetera (Pușcariu 64; REW 257; DAR); conform limba italiana (sard.) allentare, sicil. allentari, abruz. allenda, verifica cuvantul: franceza alenter, prov. alentar, toate cu sensul primitiv. Mai probabil, allēntāre a fost simțit ca un frecventativ de la allēnāre , chiar dacă la origine nu aparțineau aceleiași familii (DAR citează un ex. din Dosoftei, în care este evidentă această confuzie). – Derivat alintător, adjectiv (care alintă); alintătură, substantiv feminin (alintare).