Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Amăgi

1 * Cuvantul cu diacritice: amăgí
Cuvantul fara diacritice: amagi

Definitie: AMĂGI, amăgesc, verb IV. Tranzitiv și reflexiv A (se) înșela. ♦ Tranzitiv A ispiti, a ademeni, a atrage (prin promisiuni mincinoase). – Limba Latina ammagire.

2 * Cuvantul cu diacritice: a amăgi
Cuvantul fara diacritice: amagi

Definitie: A amăgi antonim: a dezamăgi

3 * Cuvantul cu diacritice: amăgí
Cuvantul fara diacritice: amagi

Definitie: AMĂGI verb 1. verifica cuvantul: înșela. 2. a ademeni, a atrage, a ispiti, a momi, a seduce, a tenta, (învechit) a aromi, a năpăstui, (figurativ) a îmbia. (Perspectiva îl -.)

4 * Cuvantul cu diacritice: amăgí
Cuvantul fara diacritice: amagi

Definitie: amăgi verb, indicativ prezent 1 singular și 3 plural amăgesc, imperfect 3 singular amăgea; conjunctie: prezent 3 singular și plural amăgească

5 * Cuvantul cu diacritice: a se amăgí mă -ésc
Cuvantul fara diacritice: amagi

Definitie: A SE AMĂGI mă -esc intranzitiv A lua un neadevăr drept adevăr; a se înșela; a se păcăli. limba latina ammagire

6 * Cuvantul cu diacritice: a amăgí -ésc
Cuvantul fara diacritice: amagi

Definitie: A AMĂGI -esc 1. tranzitiv 1) (persoane) A face să se amăgească (recurgând la diverse mijloace necinstite); a înșela; a păcăli. 2) (persoane) A atrage prin promisiuni false (profitând de încredere). 2. intranzitiv familiar A spune minciuni; a minți. limba latina ammagire

7 * Cuvantul cu diacritice: amăgí amăgésc amăgít
Cuvantul fara diacritice: amagi

Definitie: amăgi (amăgesc, amăgit), verb – 1. (Înv.) A vrăji, a face farmece. – 2. A amăgi, a momi. – Mr. (amăvipsire) „a vrăji”. Gr. μαγεύω „a fermeca” (Hasdeu; DAR; Diculescu, Elementele, 474; Rosetti, II, 66), probabil prin intermediul unui limba latina magῑre, magare, conform calabr., sicil. ammagari, cat., sp. amagar. În mr., din limba neogreaca: μαγεύω, de unde și bulgara magiosvam. Derivat amăgeală, substantiv feminin (înșelăciune, artificiu); amăgelnic, adjectiv (învechit, înșelător); amăgeu, substantiv masculin (impostor), pe care Diculescu, Elementele, 474, îl derivă dintr-un limba greaca (veche) μαγεύς; amăgire, substantiv feminin (învechit, ademenire); amăgitor, adjectiv ; amăgitură, (învechit, înșelăciune, escrocherie).