Anagramă
Definitie, sens si explicatie
1Anagramă, anagrame, substantiv feminin Schimbare a ordinii literelor unui cuvant sau a unei fraze pentru a obtine un alt cuvant sau o alta fraza. ♦ Cuvant obtinut prin aceasta schimbare. ♦ Joc distractiv care foloseste acest procedeu. – Din franceza Anagramme.
2Anagramă substantiv (rar) antimetabola. (- numelui cuiva.)
3Anagrama substantiv feminin (silabe -gra-), g.-d. art. anagramei; plural anagrame
4Anagramă -e f. 1) Schimbare a ordinii literelor unui cuvant sau a cuvintelor in fraza cu scopul de a obtine alt cuvant sau alta fraza. 2) Cuvant sau fraza astfel obtinuta. [G.-d. Anagramei; Sil. -na-gra-] /<fr. anagramme
5Anagramă substantiv feminin Schimbare a ordinii literelor unui cuvant (mai ales ale unui nume propriu sau unei fraze) pentru a se obtine un alt cuvant sau o alta fraza; cuvant obtinut prin anagramare. ♦ Enigma in versuri formata din doua parti, prima dedicata cuvantului de baza, iar a doua definind cuvantul obtinut prin anagramare. [< franceza anagramme, conform limba greaca (veche) ana – in alta ordine, gramma – litera].
6Anagramă substantiv feminin
1. schimbare a ordinii literelor unui cuvant sau unei fraze pentru a se obtine un alt cuvant sau o alta fraza. ♢ cuvantul obtinut.
2. problema enigmistica in care prin schimbarea ordinii se obtin cuvinte, propozitii, fraze cu alt inteles. (< franceza anagramme)
1. schimbare a ordinii literelor unui cuvant sau unei fraze pentru a se obtine un alt cuvant sau o alta fraza. ♢ cuvantul obtinut.
2. problema enigmistica in care prin schimbarea ordinii se obtin cuvinte, propozitii, fraze cu alt inteles. (< franceza anagramme)