Aparține
Definitie, sens si explicatie
1Aparține, apartin, verb Iii.
Intranzitiv A tine, a depinde de cineva sau de ceva; a fi proprietatea cuiva. ♦ A face parte dintr-o anumita clasa, dintr-o anumita organizatie etcetera – Din franceza Appartenir (dupa tine).
Intranzitiv A tine, a depinde de cineva sau de ceva; a fi proprietatea cuiva. ♦ A face parte dintr-o anumita clasa, dintr-o anumita organizatie etcetera – Din franceza Appartenir (dupa tine).
2Aparține verb a depinde, a tine. (Trustul - de minister.)
3Apartine verb, indicativ indicativ prezent 1 singular si 3 plural apartin, 1 plural apartinem; conjunctie: prezent 3 singular si plural apartina; ger. apartinand; part. apartinut
4A Aparține apartin intranzitiv 1) A fi al cuiva in virtutea unui drept. 2) A face parte dintr-un intreg. Apartine unei familii de intelectuali. 3) A constitui drept apanaj; a fi propriu. /<fr. appartenir
5Aparține verb intr. a tine de cineva sau de ceva; a fi proprietatea cuiva; a face parte (din). (dupa franceza appartenir)
6Aparține verb Iii. intr.
A tine de cineva sau ceva; a fi in posesiunea, in proprietatea cuiva. ♦ A tine de, a face parte (dintr-o familie, dintr-o organizatie etcetera). [P.i. apartin. / < franceza appartenir, dupa Tine].
A tine de cineva sau ceva; a fi in posesiunea, in proprietatea cuiva. ♦ A tine de, a face parte (dintr-o familie, dintr-o organizatie etcetera). [P.i. apartin. / < franceza appartenir, dupa Tine].