Aplomb
Definitie, sens si explicatie
1Aplomb substantiv neutru
1. (Livresc) Siguranta absoluta sau indrazneala (adesea nejustificata) manifestate in comportarea cuiva.
2. Pozitie si directie a membrelor unor animale in raport cu pamantul si cu planul median al corpului, care serveste la alegerea animalelor in vederea selectiei. – Din franceza Aplomb.
1. (Livresc) Siguranta absoluta sau indrazneala (adesea nejustificata) manifestate in comportarea cuiva.
2. Pozitie si directie a membrelor unor animale in raport cu pamantul si cu planul median al corpului, care serveste la alegerea animalelor in vederea selectiei. – Din franceza Aplomb.
2Aplomb substantiv verifica cuvantul: indrazneala.
3Aplomb substantiv neutru (silabe -plomb)
4Aplomb n.
Prezenta de spirit; siguranta accentuata in felul de a se purta si de a vorbi; indrazneala. [Silabe A-plomb] /<fr. aplomb
Prezenta de spirit; siguranta accentuata in felul de a se purta si de a vorbi; indrazneala. [Silabe A-plomb] /<fr. aplomb
5Aplomb substantiv neutru
1. Directie verticala, verticalitate. ♦ Pozitie si directie a picioarelor unui animal in raport cu pamantul si cu planul median al corpului.
2. (Figurat) Îndrazneala, siguranta in felul de a se purta si de a vorbi. [< franceza aplomb].
1. Directie verticala, verticalitate. ♦ Pozitie si directie a picioarelor unui animal in raport cu pamantul si cu planul median al corpului.
2. (Figurat) Îndrazneala, siguranta in felul de a se purta si de a vorbi. [< franceza aplomb].
6Aplomb substantiv neutru
1. indrazneala, siguranta in felul de a se comporta, de a vorbi.
2. directie verticala, verticalitate. ♢ pozitie si directie a picioarelor unui animal in raport cu pamantul si cu planul median al corpului. (< franceza aplomb)
1. indrazneala, siguranta in felul de a se comporta, de a vorbi.
2. directie verticala, verticalitate. ♢ pozitie si directie a picioarelor unui animal in raport cu pamantul si cu planul median al corpului. (< franceza aplomb)