Apolinic -ă
Definitie, sens si explicatie
1Apolinic, -ă, apolinici, -ce, adjectiv (Despre arta si cultura) Care este orientat spre ordine, masura si armonie, caracterizat printr-o contemplare senina, detasata; lucid, rational. – Din limba germana Apollinisch.
2Apolinic adjectiv m., plural apolinici; f. singular apolinica, plural apolinice
3Apolinic, -ă adjectiv Referitor la zeul Apolo. ♦ Luminos, senin, echilibrat. ♦ (Op. d i o n i s i a c) Termen folosit de Nietzsche, prin care intelegea o atitudine meditativ-teoretica, bazata pe ordine, armonie, echilibru si masura. [Conform: limba germana apollinisch, limba italiana apollineo].
4Apolinic, -ă adjectiv
1. referitor la zeul Apolo; apolinar. ♢ luminos, senin, echilibrat.
2. (la Nietzsche) spirit meditativ, caracterizat prin echilibru, armonie, masura, claritate in gandire. (< limba germana apollinisch)
1. referitor la zeul Apolo; apolinar. ♢ luminos, senin, echilibrat.
2. (la Nietzsche) spirit meditativ, caracterizat prin echilibru, armonie, masura, claritate in gandire. (< limba germana apollinisch)