Apostrof
Definitie, sens si explicatie
1Apostrof, apostrofuri, substantiv neutru Semn ortografic in forma de virgula, care marcheaza absenta accidentala in rostire a unor sunete. [Varianta: Apostrofa substantiv feminin] – Din franceza Apostrophe, limba latina Apostrophus.
2Apostrof (semn ortografic) substantiv neutru, plural apostrofuri
3Apostrof -uri n.
Semn ortografic, in forma de virgula, care marcheaza disparitia accidentala a unui sunet. [Silabe -pos-trof] /<fr. apostrophe, limba latina apostrophus
Semn ortografic, in forma de virgula, care marcheaza disparitia accidentala a unui sunet. [Silabe -pos-trof] /<fr. apostrophe, limba latina apostrophus
4Apostrof substantiv neutru semn ortografic in forma de virgula (,) care marcheaza absenta accidentala a unor sunete ori silabe. (< franceza apostrophe, limba latina apostrophus, limba greaca (veche) apostrophos)
5Apostrof substantiv neutru Semn ortografic in forma de virgula ('), care marcheaza absenta accidentala a unor sunete sau litere. [Plural -uri. / < franceza apostrophe, conform limba latina apostrophus, limba greaca (veche) apostrophos].
6Apostrof (-oafe), substantiv neutru – Semn ortografic in foma de virgula, care marcheaza absenta accidentala in rostire a unor sunete. – Varianta apostrofa. – Apostrofa, substantiv feminin (apostrofare, mustrare).
Gr. ἀποστροφή (secolul Xvii, Galdi 151); si modern din franceza apostrophe. – Derivat apostrofa, verb, din franceza
Gr. ἀποστροφή (secolul Xvii, Galdi 151); si modern din franceza apostrophe. – Derivat apostrofa, verb, din franceza