Definitie Apuca - Ce inseamna si explicatie

Varianta definitie 1: Apuca, apuc, verb I. I.
1. Tranzitiv A prinde, a lua, a insfaca, a inhata (cu mana). ♦ A pune mana (in graba) pe ce are la indemana; a lua, a-si insusi ceva la repezeala. ♢ Expresie (Intranz.) (Care) pe unde apuca = (Care) pe unde nimereste.
Pe apucate = in mod superficial, cand si cand, in graba.
2. Reflexiv A se prinde, a se agata, a se tine (cu mainile) de ceva sau de cineva.
3. Tranzitiv Figurativ (Despre stari fizice sau sufletesti) A-l cuprinde; a-l coplesi. ♢ Expresie (Familiar) Cand te-apuca, mult te tine? = n-ai de gand sa mai ispravesti odata? Ce te-a apucat? se zice (in semn de mirare sau de nemultumire) cand cineva comite (pe neasteptate) un act nepotrivit. II.
1. Tranzitiv A ajunge la timp pentru a gasi pe cineva sau ceva care este gata sa plece.
Voia s-apuce trenul.
2. Tranzitiv A trai atata, incat sa poata cunoaste pe cineva sau sa fie martor la ceva. ♦ Intranzitiv A primi ceva prin traditie; a mosteni un obicei, o deprindere etcetera Asa a apucat.
3. Tranzitiv si reflexiv A incepe sa faca ceva; a fi pe punctul de a face ceva; a intreprinde ceva.
Se apuca de lucru. Iii. Tranzitiv si instranzitiv A se indrepta, a se deplasa intr-o anumita directie. – Limba Latina Aucupare.

Varianta definitie 2: Apuca verb verifica cuvantul: angaja, baga, cere, deveni, elibera, face, fagadui, intra, incadra, indatora, insarcina, libera, obliga, pretinde, promite, salva, scapa, scoate, tocmi, vari.

Varianta definitie 3: Apuca verb
1. verifica cuvantul: lua.
2. verifica cuvantul: inhata.
3. verifica cuvantul: cuprinde.
4. verifica cuvantul: agata.
5. verifica cuvantul: prinde.
6. verifica cuvantul: surprinde.
7. a se indrepta, a o lua, a merge, a se orienta, a pasi, a pleca, a porni, (rar) a se indruma, (popular) a purcede, a se purta, (invechit si reg.) a nazui, (Transilvania) a aradui. (A -t-o pe drumul acela.)
8. verifica cuvantul: incepe.
9. a prinde, a trai, a vedea. (Simtea ca nu va mai - ziua de maine.)
10. a cuprinde, a-i veni. (L-a - ameteala.)
11. verifica cuvantul: mosteni.
12. verifica cuvantul: nimeri.
13. verifica cuvantul: nazari.

Varianta definitie 4: Apuca verb, indicativ prezent 1 singular apuc, 3 singular si plural apuca

Varianta definitie 5: A se apuca ma apuc intranz. 1) (despre fiinte) A se prinde strans (de ceva sau de cineva); a se agata. ♢ - de capul cuiva a supune unui control sever; a tine din scurt pe cineva. - la ramasag a incheia un pariu; a paria. 2) A fi pe punctul de a face ceva. - de citit. /<lat. aucupare

Varianta definitie 6: A apuca apuc 1. tranz. 1) A lua (cu mana, cu dintii etcetera) tinand. - de maneca. - o creanga. ♢ - de gat (pe cineva) a sili pe cineva sa faca ceva. 2) (lucruri, obiecte etcetera aflate la indemana) A lua la repezeala. 3) figurativ (despre stari fizice sau sufletesti) A pune stapanire; a cuprinde. ♢ Ce te-a apucat? ce ti-a trasnit prin cap? 4) (persoane sau vehicule gata de plecare) A gasi in ultimul moment; a prinde. 5) A ajunge sa traiasca. - vremuri grele.
2. intranzitiv 1) A primi ceva (un obiect, o deprindere etcetera) prin traditie. Asa am apucat de la parinti. 2) A lua directia; a face; a se indrepta. ♢ Care pe unde apuca care unde nimereste. /<lat. aucupare

Varianta definitie 7: Apuca (apuc, apucat), verb –
1. A lua, a prinde. –
2. A insfaca, a inhata. –
3. A minca precum un nesatul, a infuleca. –
4. A surprinde, a lua prin surprindere. –
5. a (se) stringe. –
6. A ocupa ceva, a pune mina pe ceva. –
7. A ajunge la timp pentru a lua ceva, pentru a prinde pe cineva. –
8. A cunoaste prin proprie experienta, a fi experimentat ceva. –
9. A avea timp suficient pentru ceva, a avea ocazia, a putea. –
10. A vinde la un anume pret. –
11. A incepe, a initia ceva. –
12. A fi pe punctul de a face ceva. –
13. A se indrepta, a o lua intr-o directie. –
14. a-si lua angajamentul, a se obliga. – Mr. apuc.
Limba Latina occŭpāre.
Aproape toate sensurile rom. apar inca din limba latina clasica.
În privinta fonetismului, trebuie sa se presupuna, in primul rind, o confuzie a pref. oc- si ac-, care pare normala in limbajul popular (conform rom. popular m-am acupat, in loc de m-am ocupat; port. din Puerto Santo acupada „insarcinata”, RPF, III, 122), si care este probabil anterioara rom., caci apare si in calabr. accupari „serrare, stringere” si „ombreggiare” (explicat de Rohlfs prin limba latina *adcupare, provenind de la un *cupus obscur).
Aceasta alteratie pare a se explica printr-o confuzie semantica si totodata fonetica cu aucupare, pentru a carei atestare conform Vicenzo Ussani, Bull.
Du Cange, I, 1924, p. 24-
5. Ulterior trebuie sa se fi produs in rom. o metateza, poate in urma influentei unui cuvint autohton cu radacina *puk- si cu sensul relativ identic (conform limba greaca (veche) πύϰα „strins”, πυϰάζω „a acoperi, a inveli”, si limba albaneza puth „a incinge cu forta”, care trimite tot la un radical *puko).
Totusi, chiar fara a ne baza pe ipoteza aceasta, limba latina pare suficienta pentru a explica cuvintul rom.
Etimonul occupare, propus de Cihac, I, 14, a fost respins de Meyer-Lübke, Dacor., IV, 642 si REW 776, din ratiuni semantice pe care nu le intelegem.
Aceste ratiuni au fost repetate de Verifica cuvantul: Buescu, Survivance roumaine du latin appicare, in „Miscelanea de Filologia a memoria” de Franceza Adolfo Coelho, Lisboa, 1949, p. 148-
87. Cu toate acestea, nu ni se pare atit de evident ca „entre occuper et saisir, empoigner il y a a supposer une evolution difficilement admissible par un sujet parlant roumain”, fiindca chiar in limba latina occupare, regnum, timor occupat artus, indica limpede sensul de „saisir”; si fiindca in rom. apuca, ce inseamna in esenta „saisir”, are de asemenea uneori sensul lui „occuper” (conform sensurile 4, 6 si 12).
Însusi cuvintul limba latina capere „a prinde” depinde, cu toate antecedentele lui indoeuropene, de aceeasi idee de „saisir” (conform Walde 93); astfel incit este de presupus ca rom. nu reprezinta un semantism recent, schimbat pe baza limba latina occupare „a ocupa”, ci ca pastreaza sensul arhaic al limba latina (oc)cupare „a lua.” Dupa Cihac, se pare ca nimeni nu s-a mai gindit la occupare.
Burla, Studii filologice, 1880, a propus aucupare „a vina pasari”, ipoteza acceptata de Puscariu 103; Körting 1046; REW 776; Puscariu, Lr., 363; Rosetti, I, 162, si respinsa de Densusianu, Rom., XXXIII, 274 si Spitzer, Dacor., III,
645. Am aratat ca aceasta ipoteza ajunge practic sa se confunde cu cea dinainte.
Hasdeu 1390 pleaca de la limba latina apere „a lega”, ce nu pare posibil.
Spitzer, Dacor., III, 645, propune o creatie de tip imitativ; iar Meyer-Lübke, Dacor., IV, 641-2, crede intr-o identitate cu limba germana packen „a ambala”.
În sfirsit, Buescu, in articolul citat, propune ca etimon un der. de la limba latina pix, intemeindu-se in principal pe o anumita corespondenta de sensuri intre rom. si port. apegar, si pe o evolutie semantica de la „a lipi” la „a lua”, care poate sa nu para convingatoare.
Verifica cuvantul: si alte ipoteze in aceasta ultima lucrare.
Derivat apucat, substantiv neutru (jaf, pradare; epilepsie); apucat, substantiv masculin (epileptic); apucate, substantiv feminin plural (numai in expresia pe apucate, in graba); apucatoare, substantiv feminin (bratul de cleste); apucator, adjectiv (lacom, hraparet); apucatura, substantiv feminin (actiunea de a apuca; cuvant invechit, jaf; maniera, gest, comportament; epilepsie). – Din rom. sas. apukan „a apuca”.