Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Apuca

1 * Cuvantul cu diacritice: apucá
Cuvantul fara diacritice: apuca

Definitie: APUCA, apuc, verb I. I. 1. Tranzitiv A prinde, a lua, a înșfăca, a înhăța (cu mâna). ♦ A pune mâna (în grabă) pe ce are la îndemână; a lua, a-și însuși ceva la repezeală. ♢ Expresie (Intranz.) (Care) pe unde apucă = (Care) pe unde nimerește. Pe apucate = în mod superficial, când și când, în grabă. 2. Reflexiv A se prinde, a se agăța, a se ține (cu mâinile) de ceva sau de cineva. 3. Tranzitiv Figurativ (Despre stări fizice sau sufletești) A-l cuprinde; a-l copleși. ♢ Expresie (Familiar) Când te-apucă, mult te ține? = n-ai de gând să mai isprăvești odată? Ce te-a apucat? se zice (în semn de mirare sau de nemulțumire) când cineva comite (pe neașteptate) un act nepotrivit. II. 1. Tranzitiv A ajunge la timp pentru a găsi pe cineva sau ceva care este gata să plece. Voia s-apuce trenul. 2. Tranzitiv A trăi atâta, încât să poată cunoaște pe cineva sau să fie martor la ceva. ♦ Intranzitiv A primi ceva prin tradiție; a moșteni un obicei, o deprindere etcetera Așa a apucat. 3. Tranzitiv și reflexiv A începe să facă ceva; a fi pe punctul de a face ceva; a întreprinde ceva. Se apucă de lucru. III. Tranzitiv și instranzitiv A se îndrepta, a se deplasa într-o anumită direcție. – Limba Latina aucupare.

2 * Cuvantul cu diacritice: apucá
Cuvantul fara diacritice: apuca

Definitie: APUCA verb verifica cuvantul: angaja, băga, cere, deveni, elibera, face, făgădui, intra, încadra, îndatora, însărcina, libera, obliga, pretinde, promite, salva, scăpa, scoate, tocmi, vârî.

3 * Cuvantul cu diacritice: apucá
Cuvantul fara diacritice: apuca

Definitie: APUCA verb 1. verifica cuvantul: lua. 2. verifica cuvantul: înhăța. 3. verifica cuvantul: cuprinde. 4. verifica cuvantul: agăța. 5. verifica cuvantul: prinde. 6. verifica cuvantul: surprinde. 7. a se îndrepta, a o lua, a merge, a se orienta, a păși, a pleca, a porni, (rar) a se îndruma, (popular) a purcede, a se purta, (învechit și reg.) a năzui, (Transilvania) a arădui. (A -t-o pe drumul acela.) 8. verifica cuvantul: începe. 9. a prinde, a trăi, a vedea. (Simțea că nu va mai - ziua de mâine.) 10. a cuprinde, a-i veni. (L-a - amețeala.) 11. verifica cuvantul: moșteni. 12. verifica cuvantul: nimeri. 13. verifica cuvantul: năzări.

4 * Cuvantul cu diacritice: apucá
Cuvantul fara diacritice: apuca

Definitie: apuca verb, indicativ prezent 1 singular apuc, 3 singular și plural apucă

5 * Cuvantul cu diacritice: a se apucá mă apúc
Cuvantul fara diacritice: apuca

Definitie: A SE APUCA mă apuc intranz. 1) (despre ființe) A se prinde strâns (de ceva sau de cineva); a se agăța. ♢ - de capul cuiva a supune unui control sever; a ține din scurt pe cineva. - la rămășag a încheia un pariu; a paria. 2) A fi pe punctul de a face ceva. - de citit. limba latina aucupare

6 * Cuvantul cu diacritice: a apucá apúc
Cuvantul fara diacritice: apuca

Definitie: A APUCA apuc 1. tranz. 1) A lua (cu mâna, cu dinții etcetera) ținând. - de mânecă. - o creangă. ♢ - de gât (pe cineva) a sili pe cineva să facă ceva. 2) (lucruri, obiecte etcetera aflate la îndemână) A lua la repezeală. 3) figurativ (despre stări fizice sau sufletești) A pune stăpânire; a cuprinde. ♢ Ce te-a apucat? ce ți-a trăsnit prin cap? 4) (persoane sau vehicule gata de plecare) A găsi în ultimul moment; a prinde. 5) A ajunge să trăiască. - vremuri grele. 2. intranzitiv 1) A primi ceva (un obiect, o deprindere etcetera) prin tradiție. Așa am apucat de la părinți. 2) A lua direcția; a face; a se îndrepta. ♢ Care pe unde apucă care unde nimerește. limba latina aucupare

7 * Cuvantul cu diacritice: apucá apúc apucát
Cuvantul fara diacritice: apuca

Definitie: apuca (apuc, apucat), verb – 1. A lua, a prinde. – 2. A înșfăca, a înhăța. – 3. A mînca precum un nesătul, a înfuleca. – 4. A surprinde, a lua prin surprindere. – 5. a (se) strînge. – 6. A ocupa ceva, a pune mîna pe ceva. – 7. A ajunge la timp pentru a lua ceva, pentru a prinde pe cineva. – 8. A cunoaște prin proprie experiență, a fi experimentat ceva. – 9. A avea timp suficient pentru ceva, a avea ocazia, a putea. – 10. A vinde la un anume preț. – 11. A începe, a iniția ceva. – 12. A fi pe punctul de a face ceva. – 13. A se îndrepta, a o lua într-o direcție. – 14. a-și lua angajamentul, a se obliga. – Mr. apuc. Limba Latina occŭpāre. Aproape toate sensurile rom. apar încă din limba latina clasică. În privința fonetismului, trebuie să se presupună, în primul rînd, o confuzie a pref. oc- și ac-, care pare normală în limbajul popular (conform rom. popular m-am acupat, în loc de m-am ocupat; port. din Puerto Santo acupada „însărcinată”, RPF, III, 122), și care este probabil anterioară rom., căci apare și în calabr. accupari „serrare, stringere” și „ombreggiare” (explicat de Rohlfs prin limba latina adcupare, provenind de la un cupus obscur). Această alterație pare a se explica printr-o confuzie semantică și totodată fonetică cu aucupare, pentru a cărei atestare conform Vicenzo Ussani, Bull. Du Cange, I, 1924, p. 24-5. Ulterior trebuie să se fi produs în rom. o metateză, poate în urma influenței unui cuvînt autohton cu rădăcina puk- și cu sensul relativ identic (conform limba greaca (veche) πύϰα „strîns”, πυϰάζω „a acoperi, a înveli”, și limba albaneza puth „a încinge cu forța”, care trimite tot la un radical puko). Totuși, chiar fără a ne baza pe ipoteza aceasta, limba latina pare suficientă pentru a explica cuvîntul rom. Etimonul occupare, propus de Cihac, I, 14, a fost respins de Meyer-Lubke, Dacor., IV, 642 și REW 776, din rațiuni semantice pe care nu le înțelegem. Aceste rațiuni au fost repetate de Verifica cuvantul: Buescu, Survivance roumaine du latin appicare, în „Miscelanea de Filologia a memoria” de Franceza Adolfo Coelho, Lisboa, 1949, p. 148-87. Cu toate acestea, nu ni se pare atît de evident că „entre occuper et saisir, empoigner il y a a supposer une evolution difficilement admissible par un sujet parlant roumain”, fiindcă chiar în limba latina occupare, regnum, timor occupat artus, indică limpede sensul de „saisir”; și fiindcă în rom. apuca, ce înseamnă în esență „saisir”, are de asemenea uneori sensul lui „occuper” (conform sensurile 4, 6 și 12). Însuși cuvîntul limba latina capere „a prinde” depinde, cu toate antecedentele lui indoeuropene, de aceeași idee de „saisir” (conform Walde 93); astfel încît este de presupus că rom. nu reprezintă un semantism recent, schimbat pe baza limba latina occupare „a ocupa”, ci că păstrează sensul arhaic al limba latina (oc)cupare „a lua.” După Cihac, se pare că nimeni nu s-a mai gîndit la occupare. Burlă, Studii filologice, 1880, a propus aucupare „a vîna păsări”, ipoteză acceptată de Pușcariu 103; Körting 1046; REW 776; Pușcariu, Lr., 363; Rosetti, I, 162, și respinsă de Densusianu, Rom., XXXIII, 274 și Spitzer, Dacor., III, 645. Am arătat că această ipoteză ajunge practic să se confunde cu cea dinainte. Hasdeu 1390 pleacă de la limba latina apere „a lega”, ce nu pare posibil. Spitzer, Dacor., III, 645, propune o creație de tip imitativ; iar Meyer-Lubke, Dacor., IV, 641-2, crede într-o identitate cu limba germana packen „a ambala”. În sfîrșit, Buescu, în articolul citat, propune ca etimon un der. de la limba latina pix, întemeindu-se în principal pe o anumită corespondență de sensuri între rom. și port. apegar, și pe o evoluție semantică de la „a lipi” la „a lua”, care poate să nu pară convingătoare. Verifica cuvantul: și alte ipoteze în această ultimă lucrare. Derivat apucat, substantiv neutru (jaf, prădare; epilepsie); apucat, substantiv masculin (epileptic); apucate, substantiv feminin plural (numai în expresia pe apucate, în grabă); apucătoare, substantiv feminin (brațul de clește); apucător, adjectiv (lacom, hrăpăreț); apucătură, substantiv feminin (acțiunea de a apuca; cuvant invechit, jaf; manieră, gest, comportament; epilepsie). – Din rom. săs. apukan „a apuca”.