Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Apăra

1 * Cuvantul cu diacritice: apărá
Cuvantul fara diacritice: apara

Definitie: APĂRA, apăr, verb I. Tranzitiv 1. A interveni în ajutorul cuiva sau a ceva pentru a-l susține împotriva unei acțiuni ostile. ♦ A păzi un teritoriu, un oraș etcetera; a menține o poziție prin luptă. ♦ Reflexiv A se împotrivi unui atac, unei acțiuni ostile. 2. A pune la adăpost de o primejdie, de frig etcetera; a feri, a ocroti. 3. A susține pe cineva sau ceva, respingând obiecțiile aduse; a pleda cauza cuiva înaintea justiției. ♦ Reflexiv A aduce în sprijinul său argumentele necesare spre a dovedi că este pe nedrept învinuit. – Limba Latina aparare „a pregăti, a dispune”.

2 * Cuvantul cu diacritice: a se apăra
Cuvantul fara diacritice: apara

Definitie: A (se) apăra antonim: a ataca

3 * Cuvantul cu diacritice: apărá
Cuvantul fara diacritice: apara

Definitie: APĂRA verb verifica cuvantul: evita, feri, împiedica, îndepărta, înlătura, ocoli, opri, preîntâmpina, preveni, refuza, respinge, reține.

4 * Cuvantul cu diacritice: apărá
Cuvantul fara diacritice: apara

Definitie: APĂRA verb 1. a feri, a ocroti, a păzi, a proteja, (livresc) a prezerva, a salvgarda, (astăzi rar) a scuti, (învechit și popular) a oblădui, (învechit și reg.) a ocoli, (învechit) a veghea, (figurativ) a acoperi. (Să-i - de primejdie.) 2. (grecism cuvant invechit) a (se) diafendisi. (Se - împotriva dușmanului.) 3. (învechit și popular) a ține. (A - multă vreme cetatea.) 4. (JUR.) (învechit) a sprijini. (L-a - în proces.) 5. verifica cuvantul: pleda. 6. verifica cuvantul: dezvinovăți.

5 * Cuvantul cu diacritice: apărá
Cuvantul fara diacritice: apara

Definitie: apăra verb, indicativ prezent 1 singular apăr, 3 singular și plural apără, 1 plural apărăm

6 * Cuvantul cu diacritice: a se apărá mă apăr
Cuvantul fara diacritice: apara

Definitie: A SE APĂRA mă apăr intranzitiv A-și demonstra nevinovăția, aducând argumentele necesare. franceza apparare

7 * Cuvantul cu diacritice: a apărá ápăr
Cuvantul fara diacritice: apara

Definitie: A APĂRA apăr tranzitiv 1) (cauze, argumente etcetera) A susține acordând ajutor împotriva unei acțiuni ostile. 2) A avea în pază; a lua sub ocrotire; a ocroti; a proteja; a supraveghea; a veghea; a păzi. 3) A pune la adăpost; a feri; a păzi. - de înghețuri. 4) A menține prin luptă. - o cetate. 5) A susține în fața unei instanțe judecătorești. 6) figurativ A susține respingând obiecțiile aduse. - o cauză. - o idee. 7) sport A feri de atacurile adversarului. limba latina apparare

8 * Cuvantul cu diacritice: apărá ápăr apărát
Cuvantul fara diacritice: apara

Definitie: apăra (apăr, apărat), verb – 1. A opri, a se împotrivi. 2. A ocroti, a păzi, a pune la adăpost. – 3. A feri, a ocoli, a eschiva. – Mr. apăr, istr. opăr. Limba Latina appărāre (Pușcariu 93; Candrea-Dens., 63; REW 534; DAR); conform limba italiana appararse, prov. apara, sp. aparar. Toate celelalte formațiuni romanice par neol. Evoluția semantică de la „a prepara”, sens propriu al cuvîntului lat., la „a opri” pare a fi anterioară rom., conform sp. parar. De aici, trecerea la „a ocroti, a păzi” este firească, deoarece „a ocroti” ceva înseamnă „a opri” dușmanul; conform sp. amparar și franceza defendre „a opri” și „a interzice”. Același sens în limba italiana riparare „a opri”. calabr. apparari „a se pune la adăpost”. Derivat apărare, substantiv feminin (acțiunea de a apăra); apărat, substantiv neutru (apărare); apărat, adjectiv (interzis); apărătoare, substantiv feminin (evantai; dig de apărare; în general, orice obiect care protejează); apărătoare, substantiv feminin (specie de mentă); apărător, substantiv masculin (persoană care apără); apărătură, substantiv feminin (obstacol,; tărie, forță); neapărat, adjectiv (fără protecție, descoperit); neapărat, adverb (inevitabil, obligatoriu; neîndoios, sigur).