Definitie Apăra - Ce inseamna si explicatie

Varianta definitie 1: APĂRA, apar, verb I. Tranzitiv
1. A interveni in ajutorul cuiva sau a ceva pentru a-l sustine impotriva unei actiuni ostile. ♦ A pazi un teritoriu, un oras etcetera; a mentine o pozitie prin lupta. ♦ Reflexiv A se impotrivi unui atac, unei actiuni ostile.
2. A pune la adapost de o primejdie, de frig etcetera; a feri, a ocroti.
3. A sustine pe cineva sau ceva, respingand obiectiile aduse; a pleda cauza cuiva inaintea justitiei. ♦ Reflexiv A aduce in sprijinul sau argumentele necesare spre a dovedi ca este pe nedrept invinuit. – Limba Latina Aparare „a pregati, a dispune”.

Varianta definitie 2: A (se) apara antonim: a ataca

Varianta definitie 3: APĂRA verb verifica cuvantul: evita, feri, impiedica, indeparta, inlatura, ocoli, opri, preintampina, preveni, refuza, respinge, retine.

Varianta definitie 4: APĂRA verb
1. a feri, a ocroti, a pazi, a proteja, (livresc) a prezerva, a salvgarda, (astazi rar) a scuti, (invechit si popular) a obladui, (invechit si reg.) a ocoli, (invechit) a veghea, (figurativ) a acoperi. (Sa-i - de primejdie.)
2. (grecism cuvant invechit) a (se) diafendisi. (Se - impotriva dusmanului.)
3. (invechit si popular) a tine. (A - multa vreme cetatea.)
4. (JUR.) (invechit) a sprijini. (L-a - in proces.)
5. verifica cuvantul: pleda.
6. verifica cuvantul: dezvinovati.

Varianta definitie 5: Apara verb, indicativ prezent 1 singular apar, 3 singular si plural apara, 1 plural aparam

Varianta definitie 6: A SE APĂRA ma apar intranzitiv A-si demonstra nevinovatia, aducand argumentele necesare. /<fr. apparare

Varianta definitie 7: A APĂRA apar tranzitiv 1) (cauze, argumente etcetera) A sustine acordand ajutor impotriva unei actiuni ostile. 2) A avea in paza; a lua sub ocrotire; a ocroti; a proteja; a supraveghea; a veghea; a pazi. 3) A pune la adapost; a feri; a pazi. - de ingheturi. 4) A mentine prin lupta. - o cetate. 5) A sustine in fata unei instante judecatoresti. 6) figurativ A sustine respingand obiectiile aduse. - o cauza. - o idee. 7) sport A feri de atacurile adversarului. /<lat. apparare

Varianta definitie 8: Apara (apar, aparat), verb –
1. A opri, a se impotrivi.
2. A ocroti, a pazi, a pune la adapost. –
3. A feri, a ocoli, a eschiva. – Mr. apar, istr. opar.
Limba Latina apparāre (Puscariu 93; Candrea-Dens., 63; REW 534; DAR); conform limba italiana appararse, prov. apara, sp. aparar.
Toate celelalte formatiuni romanice par neol.
Evolutia semantica de la „a prepara”, sens propriu al cuvintului lat., la „a opri” pare a fi anterioara rom., conform sp. parar.
De aici, trecerea la „a ocroti, a pazi” este fireasca, deoarece „a ocroti” ceva inseamna „a opri” dusmanul; conform sp. amparar si franceza defendre „a opri” si „a interzice”.
Acelasi sens in limba italiana riparare „a opri”. calabr. apparari „a se pune la adapost”.
Derivat aparare, substantiv feminin (actiunea de a apara); aparat, substantiv neutru (aparare); aparat, adjectiv (interzis); aparatoare, substantiv feminin (evantai; dig de aparare; in general, orice obiect care protejeaza); aparatoare, substantiv feminin (specie de menta); aparator, substantiv masculin (persoana care apara); aparatura, substantiv feminin (obstacol,; tarie, forta); neaparat, adjectiv (fara protectie, descoperit); neaparat, adverb (inevitabil, obligatoriu; neindoios, sigur).