Arest
Definitie, sens si explicatie
1Arést, aresturi, substantiv neutru
1. Detinere sub paza legala a unei persoane.
2. Loc unde sunt tinuti cei arestati. – Din limba germana Arrest, limba italiana Arresto.
1. Detinere sub paza legala a unei persoane.
2. Loc unde sunt tinuti cei arestati. – Din limba germana Arrest, limba italiana Arresto.
2Arést substantiv (Jur.)
1. verifica cuvantul: arestare.
2. verifica cuvantul: inchisoare.
3. arest preventiv verifica cuvantul: preventie.
1. verifica cuvantul: arestare.
2. verifica cuvantul: inchisoare.
3. arest preventiv verifica cuvantul: preventie.
3Arest substantiv neutru, plural aresturi
4Arést -uri n. 1) Detinere sub paza legala a unei persoane care este banuita sau chiar a comis o incalcare de lege. A se afla sub -. ♢ - la domiciliu masura de prevenire constand in interdictia de a parasi domiciliul. 2) Loc unde sunt tinuti cei arestati. /<germ.
Arrest
Arrest
5Arést substantiv neutru
1. detinere sub paza legala a cuiva banuit de o infractiune.
2. locul acesteia; inchisoare. (< limba germana Arrest, limba italiana arresto)
1. detinere sub paza legala a cuiva banuit de o infractiune.
2. locul acesteia; inchisoare. (< limba germana Arrest, limba italiana arresto)
6Arést substantiv neutru
1. Detinere sub paza legala a unei persoane banuite de o infractiune.
2. Locul si durata detentiunii unei persoane arestate; inchisoare. [Plural -turi. / < limba italiana arresto, conform limba germana Arrest].
1. Detinere sub paza legala a unei persoane banuite de o infractiune.
2. Locul si durata detentiunii unei persoane arestate; inchisoare. [Plural -turi. / < limba italiana arresto, conform limba germana Arrest].
7Arest (aresturi), substantiv neutru –
1. Detentie, intemnitare. –
2. Închisoare, temnita. limba italiana: arrestare, cu semnificatia juridica a franceza arrêter. – Derivat aresta, verb; arestant, substantiv masculin (arestat, detinut); arestui, verb (invechit, a aresta).
De la forma franceza arrêter au trecut direct in rom. aret, substantiv neutru (oprire a ciinelui de vinatoare); areta, verb (a se opri ciinele), termeni de vinatoare, care apar de ex. in scrierile lui Sadoveanu.
1. Detentie, intemnitare. –
2. Închisoare, temnita. limba italiana: arrestare, cu semnificatia juridica a franceza arrêter. – Derivat aresta, verb; arestant, substantiv masculin (arestat, detinut); arestui, verb (invechit, a aresta).
De la forma franceza arrêter au trecut direct in rom. aret, substantiv neutru (oprire a ciinelui de vinatoare); areta, verb (a se opri ciinele), termeni de vinatoare, care apar de ex. in scrierile lui Sadoveanu.