Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Argint

1 * Cuvantul cu diacritice: argínt
Cuvantul fara diacritice: argint

Definitie: ARGINT (1) substantiv neutru, (2) arginți, substantiv masculin 1. Substantiv neutru: (Adesea figurativ) Metal prețios de culoare albă strălucitoare, maleabil și ductil, cu o mare conductibilitate electrică. ♦ Nuntă de argint = a douăzeci și cincea aniversare a căsătoriei cuiva; petrecere organizată cu acest prilej. ♦ Compus: (popular) argint-viu = a) mercur; b) figurat om plin de energie. 2. Substantiv masculin (Mai ales la plural) Ban¹, para³. – Limba Latina argentum.

2 * Cuvantul cu diacritice: argínt
Cuvantul fara diacritice: argint

Definitie: argint (ban) substantiv masculin, plural arginți

3 * Cuvantul cu diacritice: argínt
Cuvantul fara diacritice: argint

Definitie: argint (metal) substantiv neutru, (specii, obiecte) plural arginturi; simb. ag

4 * Cuvantul cu diacritice: argínt
Cuvantul fara diacritice: argint

Definitie: ARGINT n. Metal prețios de culoare albă strălucitoare, meleabil și ductil, cu mare conductibilitate electrică și calorică, având diferite întrebuințări (la baterea monedelor, în giuvaiergie, în fotografie etcetera). Bani de -. ♢ Nuntă de - aniversare a douăzeci și cinci de ani de la căsătorie. - viu a) mercur; b) om iute, plin de energie. limba latina argentum

5 * Cuvantul cu diacritice: argínt
Cuvantul fara diacritice: argint

Definitie: argint substantiv neutru – 1. Metal prețios de culoare albă strălucitoare. – 2. Argintărie, obiecte de argint. – 3 (S.m.) Monedă de argint. – Argint-viu, mercur. – Mr. arzint, răzint, istr. arzint. Limba Latina argentum (Pușcariu 116; Candrea-Dens., 82; REW 640; DAR); conform limba albaneza ërgënd, limba italiana argento, verifica cuvantul: prov., franceza, cat. argent, verifica cuvantul: sp. argento. Pl. arginți se folosește numai cu sensul 3. Numele de mercur apare încă în limba latina argentum vivum, conform limba italiana argento vivo, verifica cuvantul: franceza argent vif (fr. vif argent), verifica cuvantul: sp. argent bivo (Castro, RFE, 1921, p. 17). Derivat arginta, verb; argintar, substantiv masculin, care poate fi de formație internă (Pușcariu 117; REW 638, și DAR îl derivă din limba latina argentarius, conform limba italiana argentaio, franceza argentier, cat. argenter, sp. argentero); argintărie, substantiv feminin (argint bătut; argintărie; tacîmuri de argint); argintăriță, substantiv feminin (plantă chenopodiacee, Potentilla anserina); arginteală, substantiv feminin (argintare); arginti, verb; argințică, substantiv feminin (arbust, Dryas octopetala); argintiu, adjectiv ; argintos, adjectiv (argintiu); argintui, verb