Varianta definitie 2: Arici2, pers. 3 ariceste, verb IV.
Reflexiv A se imbolnavi de ariceala. – Din Arici1.
Varianta definitie 8: Arici (-ci), substantiv masculin –
1. Animal mamifer insectivor. –
2. Tumoare, javart. –
3. Planta (Echinope sphaerocephalus). –
4. Herpes. – Mr. ariciu, arit, megl. arit.
Limba Latina ērĭcius (Diez, I, 349; Puscariu 118; Candrea-Dens., 85; Körting 3273; REW 2897; DAR); conform limba albaneza irikj, limba italiana riccio (sard. rizzu), sp. erizo (astur. arizo, gal. ourizo).
Fonetismul prezinta dificultati, intrucit rezultatul normal ar trebui sa fie arit, ca in dialecte.
S-a incercat sa se explice alterare ti › ci, care apare si in mr. si in limba italiana, printr-un tip intermediar eric(u)lus, de catre Puscariu 118; prin erix, -cis, dupa Philippide, Altgr.
Elemente, 2, si Pascu, I, 38; prin schimbare de sufix, de catre Pascu, Beitärge,
9. Derivat ariceala, substantiv feminin (tumoare, javart); arici, verb (a-si zbirli parul; a se ghemui, a se face ghem; a suferi de ariceala sau de herpes); aricioaica, substantiv feminin – Din rom. provin limba neogreaca: ἀρίτζιος (Murnu 22; Meyer, Neugr.
St., II, 74), rut. jaric (Candrea, Elemente, 405; Berneker, 448).
litere.