Definitie Armă - Ce inseamna si explicatie

Varianta definitie 1: ArmĂ, arme, substantiv feminin
1. Obiect, unealta, aparat, masina care serveste in lupta impotriva inamicului, la vanat, in unele probe sportive etcetera ♢ Expresie A fi (sau a se afla) sub arme = a face serviciul militar. ♦ Parte dintr-o armata specializata si dotata pentru un anumit fel de lupta; serviciu militar specializat in acest sens.
2. (La plural) Armament.
3. (În sintagma) Arma ecologica = nume generic dat metodelor si tehnicilor de razboi destinate modificarii conditiilor normale ale mediului inconjurator al inamicului.
4. Figurativ Mijloc de lupta (pe planul ideilor, al politicii etcetera). ♢ Expresie A bate (pe cineva) cu propriile arme = a invinge (pe cineva) cu propriile argumente.
5. (La plural) Ansamblul semnelor simbolice de pe o stema, de pe un blazon etcetera – Limba Latina Arma.

Varianta definitie 2: ArmĂ substantiv (familiar) scula. (- de vanatoare.)

Varianta definitie 3: Arma substantiv feminin, g.-d. art. armei; plural arme

Varianta definitie 4: ArmĂ -e f. 1) Unealta sau masina care serveste pentru atac, pentru aparare, la vanat sau in unele probe sportive. - atomica. - chimica. ♢ - alba arma destinata luptei corp la corp (de exemplu: baioneta, cutitul, pumnalul, sabia etcetera). - de foc arma pentru incarcarea careia se foloseste pulbere exploziva (de exemplu: pusca, tunul, revolverul etcetera). A fi (sau A se afla) Sub -e a face serviciul militar. A depune -ele a) a se preda dusmanului; a se declara invins; b) a se lasa batut; a ceda. 2) Unitate de trupe specializate pentru un anumit fel de lupta. 3) figurativ Mijloc pus in serviciul unui scop. ♢ A bate pe cineva cu propriile lui -e a invinge pe cineva cu propriile lui argumente. [G.-D. Armei] /<lat. arma, franceza arme

Varianta definitie 5: ArmĂ substantiv feminin
1. unealta, masina care serveste pentru atac sau aparare. o - alba = arma destinata luptei corp la corp (baioneta, stilet etcetera); a depune ĕle = a se preda; (figurativ) a ceda. ♢ (plural) ansamblul semnelor heraldice de pe o stema, de pe un blazon.
2. categorie de trupe din fortele armate corespunzand unei activitati specializate.
3. (figurativ) mijloc de combatere a unui adversar pe planul ideilor, al politicii. (< limba latina arma)

Varianta definitie 6: Arma (arme), substantiv feminin – Obiect, unealta, aparat care serveste in lupta. – Mr. arma,, istr. Ǫrmę.
Limba Latina arma (Puscariu 125; Candrea-Dens., 89; REW 650; DAR); conform limba albaneza armë, limba italiana, sp., port. arma, franceza arme.
Derivat arma, verb, pe care REW 651 il deriva de la limba latina armāre; armarie, substantiv feminin (depozit de arme); armas, substantiv masculin (boier de rangul trei, mare maestru de artilerie.
Era insarcinat cu mentinerea ordinii publice, si raspundea si de muzica de la curte si de tiganii printesei, sotia domnitorului; conducea tribunalul criminal.
În mod normal, subordonatii lui sint denumiti la fel, armasi sau armasei); armasel, substantiv masculin (paznic); armasesc, adjectiv (propriu unui armas); armasi, verb (a numi in functia de armas; a exercita aceasta functie; a aplica pedeapsa capitala); armasie, substantiv feminin (invechit, tortura); armasoaie, substantiv feminin (sotie de armas); armatura, substantiv feminin (armura; blazon, armoarii), apare din secolul XVII, cu primele sensurile, azi cuvant invechit (ultimul provine din franceza armature).
Puscariu 127 il deriva din. limba latina armatura, conform limba italiana armatura, sp. armadura; ar putea insa fi si formatie interna, cu sufix -tura, conform batatura, cautatura, muratura etcetera; inarma, verb Derivat neol. arma, verb (a lansa in serviciu o nava cu utilajul necesar), din franceza armer; armament, substantiv neutru, din franceza; armata, substantiv feminin cu varianta armada, armadie (invechit), din limba italiana armata (var. se explica prin intermediul limba neogreaca: ἀρμάδα, limba sarba:, bulgara armada); armator, substantiv masculin, din franceza armateur; armie, substantiv feminin din franceza armee, prin intermediul pol. armia, limba rusa armija (secolul XVIII), astazi cuvant invechit; armistitiu, substantiv neutru, din limba latina armistitium (secolul XVIII), poate prin intermediul pol. armistycyum; armoarii, substantiv feminin plural (arme; blazon), din franceza armoiries; armorial, substantiv neutru (carte a boierilor), din franceza; armura, substantiv feminin, din franceza; armurarie, substantiv feminin (loc unde se fabrica, de repara sau se vind arme); armurier, substantiv masculin; desarma, verb, din franceza desarmer; rearma, verb, din franceza – Din rom. armas provine mag. armas „armas”.