Definitie Asculta - Ce inseamna si explicatie

Varianta definitie 1: Asculta, ascult, verb I.
1. Tranzitiv a-si incorda auzul pentru a percepe un sunet sau un zgomot, a se stradui sa auda. ♦ (Medicina) A ausculta. ♦ A auzi.
2. Tranzitiv si instranzitiv A fi atent la ceea ce se spune sau se canta. ♦ Tranzitiv A examina oral un elev. ♦ Tranzitiv A audia un martor (intr-un proces)
3. Tranzitiv A acorda importanta celor spuse de cineva, a lua in consideratie; a implini o dorinta, o rugaminte. ♦ Tranzitiv si instranzitiv A da urmare, a se conforma unui ordin, unui sfat etcetera; a face intocmai cum vrea cineva. – Limba Latina Ascultare (= auscultare).

Varianta definitie 2: Asculta verb
1. verifica cuvantul: auzi.
2. a audia, a urmari. (- cu atentie expunerea.)
3. verifica cuvantul: audia.
4. a chestiona, a examina, a interoga, a intreba, (invechit) a prociti. (- un elev.)
5. (MEDICAL) a ausculta. (Medicul - cu stetoscopul.)
6. a intelege. (Cine nu - de cuvant o pateste.)
7. verifica cuvantul: conforma.
8. verifica cuvantul: indeplini.

Varianta definitie 3: Asculta verb, indicativ prezent 1 singular ascult, 3 singular si plural asculta

Varianta definitie 4: A ASCULTA ascult
1. tranzitiv 1) (vorbe, cantece, zgomote etcetera) A percepe incordandu-si auzul. ♢ Asculta! se foloseste pentru a atrage atentia cuiva la ceea ce i se va spune. 2) (elevi sau studenti) A supune unui examen oral; a intreba; a interoga; a examina. 3) jur. (martori) A audia in vederea solutionarii unui proces. 4) med. (organe interne, mai ales inima, plamanii) A examina ascultand cu urechea sau cu stetoscopul in vederea stabilirii diagnosticului; a ausculta. 5) (sfaturi, rugaminti, dorinte etcetera) A lua in consideratie.
2. intranzitiv A se supune din proprie initiativa; a se conforma. - de cei mai in varsta. /<lat. ascultare

Varianta definitie 5: Asculta (-t, -at), verb –
1. A auzi. –
2. A da crezare. –
3. A se supune, a face pe voia cuiva. –
4. A examina, a intreba un elev. – Mr. ascultu, megl. ascult, istr. ascutu.
Limba Latina popular ascultāre, in loc de auscultāre (Puscariu 138; Candrea-Dens., 95; REW 802; DAR); conform limba italiana ascoltare, prov. escoutar, verifica cuvantul: franceza ascouter (fr. ecouter), verifica cuvantul: sp. ascuchar (sp. escuchar).
Derivat ascultamint, substantiv neutru (invechit, supunere, obedienta); ascultator, adjectiv (care asculta; supus, docil); ascultator, substantiv masculin (elev; vinzator, functionar; aparat de ascultare); ascultatura, substantiv feminin (invechit, ascultare); ascultoi, adjectiv (invechit, supus, docil).