Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Asculta

1 * Cuvantul cu diacritice: ascultá
Cuvantul fara diacritice: asculta

Definitie: ASCULTA, ascult, verb I. 1. Tranzitiv a-și încorda auzul pentru a percepe un sunet sau un zgomot, a se strădui să audă. ♦ (Medicina) A ausculta. ♦ A auzi. 2. Tranzitiv și instranzitiv A fi atent la ceea ce se spune sau se cântă. ♦ Tranzitiv A examina oral un elev. ♦ Tranzitiv A audia un martor (într-un proces) 3. Tranzitiv A acorda importanță celor spuse de cineva, a lua în considerație; a împlini o dorință, o rugăminte. ♦ Tranzitiv și instranzitiv A da urmare, a se conforma unui ordin, unui sfat etcetera; a face întocmai cum vrea cineva. – Limba Latina ascultare (= auscultare).

2 * Cuvantul cu diacritice: ascultá
Cuvantul fara diacritice: asculta

Definitie: ASCULTA verb 1. verifica cuvantul: auzi. 2. a audia, a urmări. (- cu atenție expunerea.) 3. verifica cuvantul: audia. 4. a chestiona, a examina, a interoga, a întreba, (învechit) a prociti. (- un elev.) 5. (MEDICAL) a ausculta. (Medicul - cu stetoscopul.) 6. a înțelege. (Cine nu - de cuvânt o pățește.) 7. verifica cuvantul: conforma. 8. verifica cuvantul: îndeplini.

3 * Cuvantul cu diacritice: ascultá
Cuvantul fara diacritice: asculta

Definitie: asculta verb, indicativ prezent 1 singular ascult, 3 singular și plural ascultă

4 * Cuvantul cu diacritice: a ascultá ascúlt
Cuvantul fara diacritice: asculta

Definitie: A ASCULTA ascult 1. tranzitiv 1) (vorbe, cântece, zgomote etcetera) A percepe încordându-și auzul. ♢ Ascultă se folosește pentru a atrage atenția cuiva la ceea ce i se va spune. 2) (elevi sau studenți) A supune unui examen oral; a întreba; a interoga; a examina. 3) jur. (martori) A audia în vederea soluționării unui proces. 4) med. (organe interne, mai ales inima, plămânii) A examina ascultând cu urechea sau cu stetoscopul în vederea stabilirii diagnosticului; a ausculta. 5) (sfaturi, rugăminți, dorințe etcetera) A lua în considerație. 2. intranzitiv A se supune din proprie inițiativă; a se conforma. - de cei mai în vârstă. limba latina ascultare

5 * Cuvantul cu diacritice: ascultá -t -át
Cuvantul fara diacritice: asculta

Definitie: asculta (-t, -at), verb – 1. A auzi. – 2. A da crezare. – 3. A se supune, a face pe voia cuiva. – 4. A examina, a întreba un elev. – Mr. ascultu, megl. ascult, istr. ascutu. Limba Latina popular ascultāre, în loc de auscultāre (Pușcariu 138; Candrea-Dens., 95; REW 802; DAR); conform limba italiana ascoltare, prov. escoutar, verifica cuvantul: franceza ascouter (fr. ecouter), verifica cuvantul: sp. ascuchar (sp. escuchar). Derivat ascultămînt, substantiv neutru (învechit, supunere, obediență); ascultător, adjectiv (care ascultă; supus, docil); ascultător, substantiv masculin (elev; vînzător, funcționar; aparat de ascultare); ascultătură, substantiv feminin (învechit, ascultare); ascultoi, adjectiv (învechit, supus, docil).