DexDefinitie.com

Definitie Asfinți - Ce inseamna si explicatie

Varianta definitie 1: AsfinȚi, pers. 3 asfinteste, verb IV.
Intranzitiv (Despre astri) A apune, a scapata. ♦ Figurativ A merge spre declin. – A3 + Sfant.
Varianta definitie 2: A asfinti antonim: a rasari
Varianta definitie 3: AsfinȚi verb verifica cuvantul: apune.
Varianta definitie 4: Asfinti (a apune) verb, indicativ prezent 3 singular asfinteste, imperfect 3 singular asfintea; conjunctie: prezent 3 singular si plural asfinteasca
Varianta definitie 5: A asfinȚi pers. 3 -este intranzitiv (despre astri) A se lasa dupa orizont; a apune; a scapata; a cobori. /a + sfant
Varianta definitie 6: Asfinti (-tesc, asfintit), verb –
1. (despre astri) A apune, a scapata. –
2. (Despre sursele de lumina) A disparea, a se intuneca.
Varianta sfinti.
Probabil un der. de tipul *affingĕre sau *exfingĕre, cu schimbarea moderna a conjug. (datorita conjug. incoative), si cu alterarea fonetismului, datorata falsei etimologii populare care a asimilat acest cuvint la familia sfint si sfinti.
Fingere inseamna in principal „a da forma” (conform figura, effigies); in limba latina ca si in rom. a ajuns sa insemne „a da forma falsa” sau „a se preface”; conform limba italiana fingere, prov. fenher, franceza feindre (REW 3313).
Cu toate acestea, sensul primitiv s-a pastrat, specializat in mod ciudat, „a da forma aluatului pentru paine”, prin cat. fenyer, sp. heñir si mr. asfindzere „a creste aluatul”, desfindzere „a pune aluatul la rece, pentru a-l impiedica sa creasca” (Papahagi, JB, XII, 102; REW 3313).
În rom. acest sens este propriu verb a creste, dar a existat probabil in vechime un verb *asfinge, ca in mr., care ulterior a devenit *asfingi.
Evolutia semantica poate fi interpretata in mai multe feluri.
Plecind de la affingere „a creste aluatul” se poate sa fi ajuns la „a se revarsa” sau „a da pe de laturi”, caz in care am avea o evolutie (de la „a creste” la „a pleca”) paralela cu cea care apare la limba latina mergere „a adinci, a cufunda” › rom. merge.
Este posibil de asemenea ca effingere sa fi fost interpretat ca un *de ex fingere.
Însa cel mai probabil este faptul ca insusi verb fingere sa fi ajuns, printr-o evolutie normala, de la sensul de „a da forma falsa” , la acela de „a nu da nicio forma” sau „a disparea”; aceasta ipoteza se sprijina si pe morv. foedre „a scoate, a da jos”.
Conform: semantismului lui „apune” si, pentru proteza lui s, (s)farima, (s)frintie.
În general se considera ca asfinti provine de la sfint (Miklosich, Slaw.
Elem., 44; Cihac; DAR; Candrea; conform, pentru compararea cu expresia corespunzatoare din limba neogreaca: ο ἤλιος βασιλείει, articolele lui L. Spitzer, REB, II, 224-5 si M. Kriaras, REB, III, 462-8).
Am aratat ca este evidenta contaminarea lui *asfingi cu asfinti; pare insa evident si faptul ca o asemenea asociere nu poate fi conceputa decit a posteriori, adica sugerata de consonanta ambelor cuvinte.
Etimonul asfinti ‹ sfint s-ar baza pe asocierea ideii de „apus” cu cea de „dincolo”, fundamentala in mitologia populara in general.
Cu toate acestea, a presupune ca imaginatia populara a conceput apusul soarelui ca o „sanctificare” a astrului implica un proces intelectual prea complicat, si in acelasi timp neclar.
Dimpotriva, s-ar putea afirma ca imaginatia populara vede „sfintul” ca o entitate vie si actuala (sfintul soare este o expresie foarte cunoscuta, dar numai pentru soarele prezent), si refuza sa asocieze ideea de „sfintenie” cu aceea de „moarte” sau „disparitie”, care la urma urmelor inseamna neputinta fireasca a umanitatii noastre obisnuite.
Pe de alta parte, este curios sa observam ca verb asfinti, popular si de uz curent, nu apare in nici un text anterior secolul XIX; de aici se poate deduce ca evolutia semantica pe care am indicat-o a ramas nesigura pina intr-o epoca relativ moderna.
Adaugam ca Scriban se gindeste la o der. de la limba slava (veche) svjetiti, conform a sfeti, cu influenta lui sfint; insa sensul lui svjetiti „a straluci” se opune acestei der. (dificultate pe care autorul incearca s-o biruie, presupunind ca numele s-a aplicat poate mai intii rasaritului, si apoi apusului astrilor).
Mai importanta decit etimologia propusa, care ni se pare gresita, este intuitia autorului ca originea cuvintului trebuia sa fie cautata altundeva in afara de sfint. -der. asfintit, substantiv neutru (apus al astrilor; occident).

Alte informatii despre acest cuvant

Cuvantul este compus din: 8 litere.
Cuvantul incepe cu litera "a" si se termina cu litera "i"

Cuvinte in Limba Romana care incep cu litera


Resurse



Cuvinte aleatoare



© Copyright DexDefinitie.com 2015 - 2025 / Site-ul foloseste baza de date oferita gratuit de catre dexonline.ro

DexDefinitie.com este un site dictionar al limbii romane. Gasiti aici aproape toate cuvintele din limba romana, impreuna cu explicatii (definitii). Mai gasiti si statistici legate de fiecare cuvant. Baza de date contine 131.563 de definitii, explicatii, antonime, sinonime.

Site-ul functioneaza excelent pe telefoane mobile Android is iOS. Daca aveti de adaugat vreun cuvant, de facut o corectare, va rugam sa folositi pagina de contact pentru a ne trimite un mesaj.