Asonanță
Definitie, sens si explicatie
1Asonanță, asonante, substantiv feminin Rima imperfecta. – Din franceza Assonance.
2Asonanta substantiv feminin, g.-d. art. asonantei; plural asonante
3Asonanță -e f.
Rima imperfecta formata numai din identitatea vocalei accentuate. /<fr. assonance
Rima imperfecta formata numai din identitatea vocalei accentuate. /<fr. assonance
4Asonanță substantiv feminin
1. (Literatura) Rima imperfecta formata numai din identitatea vocalei accentuate. ♦ Repetarea aceleiasi vocale accentuate intr-un vers sau intr-o fraza, insotita de consoane asemanatoare, pentru a produce efecte expresive.
2. Corespondenta de sunete. [< limba italiana assonanza, conform franceza assonance].
1. (Literatura) Rima imperfecta formata numai din identitatea vocalei accentuate. ♦ Repetarea aceleiasi vocale accentuate intr-un vers sau intr-o fraza, insotita de consoane asemanatoare, pentru a produce efecte expresive.
2. Corespondenta de sunete. [< limba italiana assonanza, conform franceza assonance].
5Asonanță substantiv feminin
1. rima imperfecta sprijinita numai pe identitatea vocalei finale accentuate.
2. repetare a aceleiasi vocale accentuate intr-un vers sau intr-o fraza, insotita de consoane asemanatoare, pentru a produce efecte expresive. (< franceza assonance, limba italiana assonanza)
1. rima imperfecta sprijinita numai pe identitatea vocalei finale accentuate.
2. repetare a aceleiasi vocale accentuate intr-un vers sau intr-o fraza, insotita de consoane asemanatoare, pentru a produce efecte expresive. (< franceza assonance, limba italiana assonanza)