Atent -ă
Definitie, sens si explicatie
1Atént, -ă, atenti, -te, adjectiv
1. Care urmareste concentrat un lucru, care are atentia (1) indreptata spre cineva sau ceva. ♦ (Adesea adverbial) (Facut) cu atentie.
2. Amabil, binevoitor, politicos. – Din limba latina Attentus.
1. Care urmareste concentrat un lucru, care are atentia (1) indreptata spre cineva sau ceva. ♦ (Adesea adverbial) (Facut) cu atentie.
2. Amabil, binevoitor, politicos. – Din limba latina Attentus.
2Atent antonim: absent, distrat, neatent
3Atént adjectiv , adverb
1. adjectiv verifica cuvantul: curtenitor.
2. adjectiv verifica cuvantul: amanuntit.
3. adverb verifica cuvantul: amanuntit.
4. adjectiv cercetator, iscoditor, patrunzator, scormonitor, scotocitor, scrutator, sfredelitor, strapungator. (Un ochi -.)
5. adjectiv verifica cuvantul: prudent.
1. adjectiv verifica cuvantul: curtenitor.
2. adjectiv verifica cuvantul: amanuntit.
3. adverb verifica cuvantul: amanuntit.
4. adjectiv cercetator, iscoditor, patrunzator, scormonitor, scotocitor, scrutator, sfredelitor, strapungator. (Un ochi -.)
5. adjectiv verifica cuvantul: prudent.
4Atent adjectiv m., plural atenti; f. singular atenta, plural atente
5Atént -ta (-ti, -te) 1) Care urmareste un lucru cu atentie. 2) si adverbial Care este facut cu atentie. 3) Care manifesta vointa si amabilitate. /<lat. attentus
6Atént, -ă adjectiv
1. cu atentia indreptata spre cineva sau ceva. ♢ (si adverb ) cu atentie.
2. amabil, politicos, prevenitor. (< limba latina attentus)
1. cu atentia indreptata spre cineva sau ceva. ♢ (si adverb ) cu atentie.
2. amabil, politicos, prevenitor. (< limba latina attentus)
7Atént, -ă adjectiv
1. Cu atentia indreptata catre ceea ce se petrece (in fata lui), cu luare-aminte, cu bagare de seama. ♦ Facut cu atentie.
2. Amabil, politicos, prevenitor fata de cineva. [< limba latina attentus < attendere – a se intinde spre, a fi cu luare-aminte].
1. Cu atentia indreptata catre ceea ce se petrece (in fata lui), cu luare-aminte, cu bagare de seama. ♦ Facut cu atentie.
2. Amabil, politicos, prevenitor fata de cineva. [< limba latina attentus < attendere – a se intinde spre, a fi cu luare-aminte].
8Atent (atenta), adjectiv – Care are atentia indreptata spre cineva sau ceva.
Limba Latina attentus (secolul Xix). – Derivat atenti(un)e, substantiv feminin, din franceza; neatent, adjectiv ; neatenti(un)e, substantiv feminin
Limba Latina attentus (secolul Xix). – Derivat atenti(un)e, substantiv feminin, din franceza; neatent, adjectiv ; neatenti(un)e, substantiv feminin