Definitie Așeza - Ce inseamna si explicatie

Varianta definitie 1: AȘeza, asez, verb I. I.
1. Reflexiv si tranz.
A (se) pune pe ceva sau undeva pentru a sedea sau a face sa sada. ♢ Expresie (Refl.) A se aseza in pat = a se intinde in pat; a se culca.
A se aseza la lucru = a incepe sa faca o treaba. ♦ Reflexiv A poposi. ♦ Reflexiv (Despre pasari sau insecte) A se lasa din zbor pe ceva pentru a se odihni. ♦ Reflexiv A se asterne formand un strat. ♦ Reflexiv (Despre lichide in fermentatie) A se limpezi. ♦ Reflexiv Figurativ A se potoli, a se linisti.
2. Reflexiv A se stabili intr-o localitate, intr-un loc. II.
1. Tranz si reflexiv A (se) pune intr-o anumita ordine; a (se) randui, a (se) aranja.
2. Intranzitiv (Popular) A pune la cale; a proiecta, a planui. Iii. Tranzitiv (Rar) A infatisa un fapt intr-o anumita lumina.
2. (Înv.) A dispune, a decreta, a hotari; a institui, a statornici, a fixa. IV. Tranzitiv A procura cuiva o situatie mai buna; a capatui. ♦ A instala pe cineva intr-o functie. – Limba Latina *assediare.

Varianta definitie 2: A (se) aseza antonim: a (se) ridica, a (se) scula

Varianta definitie 3: A se aseza antonim: a se ridica

Varianta definitie 4: AȘeza verb verifica cuvantul: astampara, baza, bizui, calma, coloniza, conta, domoli, fixa, fundamenta, hotari, institui, intentiona, impaca, incheia, increde, infiinta, intemeia, intocmi, limpezi, linisti, orandui, planui, potoli, proiecta, randui, sprijini, stabili, statornici, tempera.

Varianta definitie 5: AȘeza verb
1. a sta, a sedea, (popular) a se pune. (Te rog sa te - pe scaun.)
2. verifica cuvantul: culca.
3. a poposi. (Calatorul s-a - la umbra unui copac.)
4. a lua, a pune. (L-a - pe genunchi.)
5. a pune, (regional) a alipui. (- cana pe masa.)
6. verifica cuvantul: stabili.
7. verifica cuvantul: posta.
8. verifica cuvantul: amplasa.
9. verifica cuvantul: depune.
10. verifica cuvantul: cadea.
11. verifica cuvantul: aranja.
12. verifica cuvantul: asterne.
13. verifica cuvantul: pune.
14. verifica cuvantul: potrivi.
15. verifica cuvantul: aranja.
16. (popular si familiar) a (se) capatui, a (se) rostui. (S-a - si el la casa lui.)
17. (familiar figurativ) a se asterne, a se pune. (Se - pe carte, pe invatatura.)

Varianta definitie 6: Aseza verb, indicativ prezent 1 singular asez, 3 singular si plural asaza, 1 plural asezam; conjunctie: prezent 3 singular si plural aseze; ger. asezand

Varianta definitie 7: A se aȘeza ma asez intranzitiv 1) A se instala (pe ceva) pentru a sedea. 2) A se pune intr-o anumita ordine. 3) (despre pasari sau insecte) A se lasa din zbor (pe ceva). 4) A se aranja cu traiul intr-un loc; a se restabili; a se statornici. 5) (despre substante pulverulente) A se lasa pe o suprafata, formand un strat; a se asterne; a se depune. 6) (despre lichide in fermentatie) A deveni limpede. 7) A ajunge in stare de liniste; a se linisti. /<lat. assediare

Varianta definitie 8: A aȘeza asez tranzitiv 1) A face sa se aseze. 2) A pune intr-o anumita ordine; a ordona; a orandui; a dispune; a aranja. - cartile pe polita. 3) A desemna intr-un post sau intr-o functie buna; a aranja. 4) familiar (persoane) A pune la punct; a aranja. 5) popular A gati din timp; a pune la cale. - o petrecere. /<lat. assediare

Varianta definitie 9: Aseza (asez, asezat), verb –
1. A pune intr-un loc. –
2. A pune, a aranja. –
3. A stabili, a fixa. –
4. A dispune, a institui. –
5. A orindui, a aranja, a organiza. –
6. A hotari, a decide, a cadea la intelegere. –
7. (refl.) A sta linistit. – Mr. asedz, asidzare.
Limba Latina *assĕdiāre, de la sĕdēre sau de la sĕdium (Hasdeu 1992; Tiktin; Puscariu 142; REW 721; DAR); conform sp. asear, si franceza asseoir ‹ limba latina assedere.
Sensurile secundare coincid cu evolutia semantica a sp. asear (conform 5) si sentar, si a franceza asseoir, assiete (des impôts), conform
4. Conform: dubletul neol. asedia.
Derivat asezamint, substantiv neutru (institutie; locas; situatie; constitutie; dispozitie; intelegere); asezamintar, substantiv masculin (invechit, slujbas insarcinat cu impartirea contributiilor); asezator, adjectiv (stabil, stabilit); asezatura, substantiv feminin (teren jos, terasa).
Din rom. provine sas. aschezan.