1
Bâiguit, -ă, bâiguiți, -te, adjectiv (Despre vorbire) Fără noimă, fără sens, rău articulat.
(Despre oameni) Zăpăcit, buimac. – Vezi Bâigui.
(Despre oameni) Zăpăcit, buimac. – Vezi Bâigui.
DEX – dicționarul explicativ
Bâiguit, -ă, bâiguiți, -te, adjectiv (Despre vorbire) Fără noimă, fără sens, rău articulat. (Despre oameni) Zăpăcit, buimac. – Vezi Bâigui.
O definiție dintr-un dicționar
DEX – dicționarul explicativ