Baltag
Definitie, sens si explicatie
1Baltag, baltage, substantiv neutru Topor cu coada lunga, intrebuintat si ca arma. ♦ Figurativ Lovitura aplicata cu acest topor. [Plural si: baltaguri. - Varianta: (regional) Baltac substantiv neutru] – Conform: limba turca: b a l t a.
2Baltag substantiv (invechit) chilom.
3Baltag substantiv neutru, plural baltage/baltaguri
4Baltag -ge n. 1) Topor mic, de obicei cu doua taisuri si cu coada lunga, folosit in trecut si ca arma (mai ales de catre ciobani). 2) Lovitura aplicata cu o asemenea arma. [Plural si Baltaguri] /<turc. balta
5Baltag (-ge), substantiv neutru – Topor cu coada lunga, arma. – Varianta baltac, baltag, baltac.
Limba Turca: baltak (Roesler 588; seineanu, Ii, 37; Lokotsch 207; Ronzevalle 46), conform cuman. balta (Kuun 124).
Mentionat din secolul Xvii.
Din limba turca: provin si limba neogreaca: μπαλτᾶς, bulgara baltija.
Derivat baltagiu, substantiv masculin (soldat inarmat cu baltag), din limba turca: baltaci (sec.
Xviii), este cuvant invechit
Limba Turca: baltak (Roesler 588; seineanu, Ii, 37; Lokotsch 207; Ronzevalle 46), conform cuman. balta (Kuun 124).
Mentionat din secolul Xvii.
Din limba turca: provin si limba neogreaca: μπαλτᾶς, bulgara baltija.
Derivat baltagiu, substantiv masculin (soldat inarmat cu baltag), din limba turca: baltaci (sec.
Xviii), este cuvant invechit