Varianta definitie 8: Baga (bag, at), verb –
1. A injuga animalele. –
2. A supune, a prinde, a pune sub ceva sau sub cineva. –
3. A (se) pune la dispozitia cuiva, a (se) angaja intr-o slujba.
4. A pune in inferioritate, a obliga. –
5. A infringe, a supune, a invinge. –
6. A pune inauntru, a introduce, a viri. –
7. A pune, a seza.
8. A (se) pune la mijloc, a se interpune. –
9. A interveni, a (se) amesteca in ceva, a (se) amesteca in ceva, a-si viri coada. – Mr., megl. bag, bagari.
Daca scara de valori semnalata aici corespunde, cum credem, evolutiei istorice si cronologice a cuvintului, etimonul sau ar putea fi limba latina bῑgāre, de la bῑga ‹ bis iuga.
Consideram drept semnificatie primara cea care mai pastreaza inca in expresia a baga in plug, a baga in cird.
De la ideea de „a pune la jug” s-a putut trece firesc la cea de „a prinde” in general, ca la Cantemir: silea sa-l bage la mina.
De altfel, evolutia semantica pare normala; ar putea fi comparata cu cea a limba latina inchoare, de la co(h)us „parte a jugului”.
Bῑga a lasat descendenti in limbile romanice (conform REW 1096); nu se mentioneaza insa nici un reprezent al lui bῑgāre, a carui forma apare in dictionare.
Fonetismul, regulat din punctul de vedere al rom. (cu modificarea vocalei atone, sub influenta labialei anterioare, conform masura, pacat, batrin), prezinta dificultati in dialecte, unde s-ar presupune un rezultat *begari sau *bigari.
Este de presupus ca vocala atona a suferit, in mr. si in megl., o schimbare accidentala, fie datorita vocalei urmatoare, fie influentei altui cuvint, ca de ex. limba greaca (veche) βάλλω › βάξω.
Întrebuintarea acestui ultim cuvint coincide perfect cu cea din mr., astfel incit βάξω a putut fi propus ca etimon al rom. (Cihac, II, 638), chiar daca aceasta ipoteza este insuficienta sub toate aspectele.
Conform: si limba neogreaca: μπήγω „a pune, a introduce”.
Nici una din explicatiile propuse anterior nu pare a fi retinut atentia specialistilor.
În afara de Cihac, se cuvine sa mentionam ipoteza lui Miklosich, Slaw.
Elem., 8, care considera cuvintul ca provenind din fondul autohton.
DAR si Candrea il dau drept necunoscut, iar Philippide, II, 697, il considera de origine obscura.
G. Meyer, IF, VI, 115, REW 880 si Rohlfs, Differenzierung, 29, il leaga de un radical romanic *bag › prov. baga, de unde franceza bague, bagage.
Se pot adauga parerile lui Scriban, care explica prin limba slava (veche) badati „a gauri” cuvintul rom.; Giuglea, Dacor., II, 374, care pleaca de la longob. bauga „fiare, lanturi” („begrifflich und formell schwierig” REW 880); Pascu, Arch.
Rom., X, 473, care pleaca de la bulgara bakan.
litere.
