Bală
Definitie, sens si explicatie
1Bală, bale, substantiv feminin: (Popular) Monstru, dihanie, fiara groaznica. – Etimologie necunoscuta
2Bala (monstru) substantiv feminin, g.-d. art. balei; plural bale
3Bală -e f. folc.
Fiara inspaimantatoare; monstru; dihanie. /Origine necunoscuta
Fiara inspaimantatoare; monstru; dihanie. /Origine necunoscuta
4Bala (bale), substantiv feminin – Pachet, legatura. – Varianta bal.
Mr. bala. limba italiana: balla, de unde si limba neogreaca: μπάλα.
Varianta, din franceza balle.
Apartine terminologiei comerciale; conform balot.
Mr. bala. limba italiana: balla, de unde si limba neogreaca: μπάλα.
Varianta, din franceza balle.
Apartine terminologiei comerciale; conform balot.
5Bala (bale), substantiv feminin –
1. Vietate, lighioana. –
2. Monstru, fiara.
Probabil contractie de la boala, care se foloseste curent in limba populara, ca termen depreciativ, aplicat mai ales vitelor.
Primul sau sens trebuie sa fi fost, ca in boala, cel de „lighioana primejdioasa” sau „calamitate”.
Acceptia de „monstru”, care apare exclusiv in dictionare, este numai secundara si artificiala, datorita asocierii instinctive cu balaur.
În acest sens se foloseste mai ales in literatura scrisa: uzul popular (conform in Dar; o bala de ciine, o bala de copil, du-te’n bala, minca-te-ar balele; in Candrea; o bala de ibovnica) se identifica perfect cu cel al lui boala.
Dupa alta ipoteza, este vorba de limba latina bellua (Tiktin; Rew 1026; Philippide, Ii, 633; Pascu, Arch.
Rom., Vi, 224), conform limba albaneza boljë, „dragon”, limba italiana belva „fiara”; dar aceasta explicatie prezinta dificultati fonetice.
Hasdeu 2374, urmat de Dar, se gindea la o formatie moderna, pe baza lui bale, si o lega cu credinta populara legata de balele dracului.
În sfirsit, Scriban pleaca de la limba latina popular billa „animal de tractiune”.
1. Vietate, lighioana. –
2. Monstru, fiara.
Probabil contractie de la boala, care se foloseste curent in limba populara, ca termen depreciativ, aplicat mai ales vitelor.
Primul sau sens trebuie sa fi fost, ca in boala, cel de „lighioana primejdioasa” sau „calamitate”.
Acceptia de „monstru”, care apare exclusiv in dictionare, este numai secundara si artificiala, datorita asocierii instinctive cu balaur.
În acest sens se foloseste mai ales in literatura scrisa: uzul popular (conform in Dar; o bala de ciine, o bala de copil, du-te’n bala, minca-te-ar balele; in Candrea; o bala de ibovnica) se identifica perfect cu cel al lui boala.
Dupa alta ipoteza, este vorba de limba latina bellua (Tiktin; Rew 1026; Philippide, Ii, 633; Pascu, Arch.
Rom., Vi, 224), conform limba albaneza boljë, „dragon”, limba italiana belva „fiara”; dar aceasta explicatie prezinta dificultati fonetice.
Hasdeu 2374, urmat de Dar, se gindea la o formatie moderna, pe baza lui bale, si o lega cu credinta populara legata de balele dracului.
În sfirsit, Scriban pleaca de la limba latina popular billa „animal de tractiune”.