Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Berbec

1 * Cuvantul cu diacritice: berbéc
Cuvantul fara diacritice: berbec

Definitie: BERBEC, berbeci, substantiv masculin I. 1. Masculul oii; arete. 2. (La singular art.) Constelație din emisfera boreală; unul din cele douăsprezece semne ale zodiacului. ♢ Zodia berbecului = perioada dintre 21 martie și 21 aprilie, când soarele trece în dreptul berbecului (I 2). II. 1. Mașină de război întrebuințată odinioară la spargerea zidurilor și porților unei cetăți asediate. 2. Greutate mare, acționată mecanic sau manual, care prin cădere, servește la baterea pilonilor, la bătucit pământul, la spargerea bucăților mari de fontă etcetera [Varianta: berbece substantiv masculin] – Limba Latina berbex, -ecis (= vervex).

2 * Cuvantul cu diacritice: berbéc
Cuvantul fara diacritice: berbec

Definitie: BERBEC substantiv 1. (ZOOL.) (Ban., Transilvania și Mold.) arete. (-ul este masculul oii.) 2. (TEHNICA) sfărâmător. 3. (MIL., IST.) (învechit) arete. (-ul servea în trecut la spargerea zidurilor unei cetăți.) 4. (ASTRON.; art.) (învechit) aretele (art.). (-ul este o constelație din emisfera boreală.)

3 * Cuvantul cu diacritice: berbéc
Cuvantul fara diacritice: berbec

Definitie: berbec substantiv masculin, plural berbeci

4 * Cuvantul cu diacritice: berbéc -ci
Cuvantul fara diacritice: berbec

Definitie: BERBEC -ci m. 1) Masculul oii. 2) la sing. art. Constelație din emisfera boreală. ♢ Zodia -cului unul din cele douăsprezece sectoare ale zodiacului. 3) înv. Mașină de război, folosită la spargerea zidurilor și a porților. 4) Mașină înzestrată cu o greutate mare, care, prin cădere repetată, servește la baterea pilonilor, la spargerea unor materiale dure etcetera limba latina berbex, -ecis

5 * Cuvantul cu diacritice: berbéc berbéci
Cuvantul fara diacritice: berbec

Definitie: berbec (berbeci), substantiv masculin 1. Masculul oii. – 2. Ciocan pentru bătut țăruși. – 3. Mașină de război întrebuințată odinioară la spargerea zidurilor. – Varianta berbece. Mr. birbec, birbeațe, megl. birbęți, istr. birbęțe. Limba Latina berbēcem, acuzativ, vulg. de la vervex (Diez, Gramm., I, 7; Pușcariu 200; Koerting 1328; Densusianu, Rom., XXXIII, 275; Candrea-Dens., 158; DAR; REW 9270); conform limba italiana berbice, verifica cuvantul: prov. berbitz, franceza brebis. DAR menționează forma berbece ca cea de bază, și susține că berbec este o varianta rară, în timp ce amândouă apar în mod paralel și cu frecvență aproape egală. Derivat berbecar, substantiv masculin (cioban), care poate fi și formație internă, sau der. de la limba latina vĕrvēcārius › limba latina med. bĕrbĭcārius, conform franceza berger (REW 9267; Candrea-Dens., 159; DAR); berbecărie, substantiv feminin (turmă de berbeci); berbecesc, adjectiv (berbecat); berbeleac, substantiv masculin (rostogolire), pentru a cărui explicație conform expresia spaniolă corespunzătoare, vuelta de carnero; berbecel, substantiv masculin (berbecuț; șoim, Lanius excubitor). Din rom. provine mag. berbecs „bonetă” (Drăganu, Dacor., VII, 199). Pentru berbeleac, Scriban sugerează o legătură cu vîngălac și cu limba turca: cumbalak, care nu par convingătoare.

6 * Cuvantul cu diacritice: berbéc -ci
Cuvantul fara diacritice: berbec

Definitie: berbec (-ci), substantiv masculin 1. Masculul oii. – 2. Ciocan pentru bătut țăruși. – 3. Mașină de război întrebuințată odinioară la spargerea zidurilor. – Varianta berbece. Mr. birbec, birbeațe, megl. birbęți, istr. birbęțe. Limba Latina berbēcem, acuzativ, vulg. de la vervex (Diez, Gramm., I, 7; Pușcariu 200; Koerting 1328; Densusianu, Rom., XXXIII, 275; Candrea-Dens., 158; DAR; REW 9270); conform limba italiana berbice, verifica cuvantul: prov. berbitz, franceza brebis. DAR menționează forma berbece ca cea de bază, și susține că berbec este o varianta rară, în timp ce amândouă apar în mod paralel și cu frecvență aproape egală. Derivat berbecar, substantiv masculin (cioban), care poate fi și formație internă, sau der. de la limba latina vĕrvēcārius › limba latina med. bĕrbĭcārius, conform franceza berger (REW 9267; Candrea-Dens., 159; DAR); berbecărie, substantiv feminin (turmă de berbeci); berbecesc, adjectiv (berbecat); berbeleac, substantiv masculin (rostogolire), pentru a cărui explicație conform expresia spaniolă corespunzătoare, vuelta de carnero; berbecel, substantiv masculin (berbecuț; șoim, Lanius excubitor). Din rom. provine mag. berbecs „bonetă” (Drăganu, Dacor., VII, 199). Pentru berbeleac, Scriban sugerează o legătură cu vîngălac și cu limba turca: cumbalak, care nu par convingătoare.

7 * Cuvantul cu diacritice: berbec
Cuvantul fara diacritice: berbec

Definitie: berbec, berbeci substantiv masculin 1. tip ageamiu. 2. om încăpățânat. 3. polițist. (Notă: Definiția este preluată din Dicționar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)