Berbec
Definitie, sens si explicatie
1Berbéc, berbeci, substantiv masculin I.
1. Masculul oii; arete.
2. (La singular art.) Constelatie din emisfera boreala; unul din cele douasprezece semne ale zodiacului. ♢ Zodia berbecului = perioada dintre 21 martie si 21 aprilie, cand soarele trece in dreptul berbecului (I 2). Ii.
1. Masina de razboi intrebuintata odinioara la spargerea zidurilor si portilor unei cetati asediate.
2. Greutate mare, actionata mecanic sau manual, care prin cadere, serveste la baterea pilonilor, la batucit pamantul, la spargerea bucatilor mari de fonta etcetera [Varianta: Berbece substantiv masculin] – Limba Latina Berbex, -ecis (= vervex).
1. Masculul oii; arete.
2. (La singular art.) Constelatie din emisfera boreala; unul din cele douasprezece semne ale zodiacului. ♢ Zodia berbecului = perioada dintre 21 martie si 21 aprilie, cand soarele trece in dreptul berbecului (I 2). Ii.
1. Masina de razboi intrebuintata odinioara la spargerea zidurilor si portilor unei cetati asediate.
2. Greutate mare, actionata mecanic sau manual, care prin cadere, serveste la baterea pilonilor, la batucit pamantul, la spargerea bucatilor mari de fonta etcetera [Varianta: Berbece substantiv masculin] – Limba Latina Berbex, -ecis (= vervex).
2Berbéc substantiv
1. (Zool.) (Ban., Transilvania si Mold.) arete. (-ul este masculul oii.)
2. (Tehnica) sfaramator.
3. (Mil., Ist.) (invechit) arete. (-ul servea in trecut la spargerea zidurilor unei cetati.)
4. (Astron.; art.) (invechit) aretele (art.). (-ul este o constelatie din emisfera boreala.)
1. (Zool.) (Ban., Transilvania si Mold.) arete. (-ul este masculul oii.)
2. (Tehnica) sfaramator.
3. (Mil., Ist.) (invechit) arete. (-ul servea in trecut la spargerea zidurilor unei cetati.)
4. (Astron.; art.) (invechit) aretele (art.). (-ul este o constelatie din emisfera boreala.)
3Berbec substantiv masculin, plural berbeci
4Berbéc -ci m. 1) Masculul oii. 2) la sing. art.
Constelatie din emisfera boreala. ♢ Zodia -cului unul din cele douasprezece sectoare ale zodiacului. 3) inv.
Masina de razboi, folosita la spargerea zidurilor si a portilor. 4) Masina inzestrata cu o greutate mare, care, prin cadere repetata, serveste la baterea pilonilor, la spargerea unor materiale dure etcetera /<lat. berbex, -ecis
Constelatie din emisfera boreala. ♢ Zodia -cului unul din cele douasprezece sectoare ale zodiacului. 3) inv.
Masina de razboi, folosita la spargerea zidurilor si a portilor. 4) Masina inzestrata cu o greutate mare, care, prin cadere repetata, serveste la baterea pilonilor, la spargerea unor materiale dure etcetera /<lat. berbex, -ecis
5Berbec (berbeci), substantiv masculin
1. Masculul oii. –
2. Ciocan pentru batut tarusi. –
3. Masina de razboi intrebuintata odinioara la spargerea zidurilor. – Varianta berbece.
Mr. birbec, birbeate, megl. birbęti, istr. birbęte.
Limba Latina berbēcem, acuzativ, vulg. de la vervex (Diez, Gramm., I, 7; Puscariu 200; Koerting 1328; Densusianu, Rom., Xxxiii, 275; Candrea-dens., 158; Dar; Rew 9270); conform limba italiana berbice, verifica cuvantul: prov. berbitz, franceza brebis.
Dar mentioneaza forma berbece ca cea de baza, si sustine ca berbec este o varianta rara, in timp ce amandoua apar in mod paralel si cu frecventa aproape egala.
Derivat berbecar, substantiv masculin (cioban), care poate fi si formatie interna, sau der. de la limba latina vĕrvēcārius › limba latina med. bĕrbĭcārius, conform franceza berger (Rew 9267; Candrea-dens., 159; Dar); berbecarie, substantiv feminin (turma de berbeci); berbecesc, adjectiv (berbecat); berbeleac, substantiv masculin (rostogolire), pentru a carui explicatie conform expresia spaniola corespunzatoare, vuelta de carnero; berbecel, substantiv masculin (berbecut; soim, Lanius excubitor).
Din rom. provine mag. berbecs „boneta” (Draganu, Dacor., Vii, 199).
Pentru berbeleac, Scriban sugereaza o legatura cu vingalac si cu limba turca: cumbalak, care nu par convingatoare.
1. Masculul oii. –
2. Ciocan pentru batut tarusi. –
3. Masina de razboi intrebuintata odinioara la spargerea zidurilor. – Varianta berbece.
Mr. birbec, birbeate, megl. birbęti, istr. birbęte.
Limba Latina berbēcem, acuzativ, vulg. de la vervex (Diez, Gramm., I, 7; Puscariu 200; Koerting 1328; Densusianu, Rom., Xxxiii, 275; Candrea-dens., 158; Dar; Rew 9270); conform limba italiana berbice, verifica cuvantul: prov. berbitz, franceza brebis.
Dar mentioneaza forma berbece ca cea de baza, si sustine ca berbec este o varianta rara, in timp ce amandoua apar in mod paralel si cu frecventa aproape egala.
Derivat berbecar, substantiv masculin (cioban), care poate fi si formatie interna, sau der. de la limba latina vĕrvēcārius › limba latina med. bĕrbĭcārius, conform franceza berger (Rew 9267; Candrea-dens., 159; Dar); berbecarie, substantiv feminin (turma de berbeci); berbecesc, adjectiv (berbecat); berbeleac, substantiv masculin (rostogolire), pentru a carui explicatie conform expresia spaniola corespunzatoare, vuelta de carnero; berbecel, substantiv masculin (berbecut; soim, Lanius excubitor).
Din rom. provine mag. berbecs „boneta” (Draganu, Dacor., Vii, 199).
Pentru berbeleac, Scriban sugereaza o legatura cu vingalac si cu limba turca: cumbalak, care nu par convingatoare.
6Berbec (-ci), substantiv masculin
1. Masculul oii. –
2. Ciocan pentru batut tarusi. –
3. Masina de razboi intrebuintata odinioara la spargerea zidurilor. – Varianta berbece.
Mr. birbec, birbeate, megl. birbęti, istr. birbęte.
Limba Latina berbēcem, acuzativ, vulg. de la vervex (Diez, Gramm., I, 7; Puscariu 200; Koerting 1328; Densusianu, Rom., Xxxiii, 275; Candrea-dens., 158; Dar; Rew 9270); conform limba italiana berbice, verifica cuvantul: prov. berbitz, franceza brebis.
Dar mentioneaza forma berbece ca cea de baza, si sustine ca berbec este o varianta rara, in timp ce amandoua apar in mod paralel si cu frecventa aproape egala.
Derivat berbecar, substantiv masculin (cioban), care poate fi si formatie interna, sau der. de la limba latina vĕrvēcārius › limba latina med. bĕrbĭcārius, conform franceza berger (Rew 9267; Candrea-dens., 159; Dar); berbecarie, substantiv feminin (turma de berbeci); berbecesc, adjectiv (berbecat); berbeleac, substantiv masculin (rostogolire), pentru a carui explicatie conform expresia spaniola corespunzatoare, vuelta de carnero; berbecel, substantiv masculin (berbecut; soim, Lanius excubitor).
Din rom. provine mag. berbecs „boneta” (Draganu, Dacor., Vii, 199).
Pentru berbeleac, Scriban sugereaza o legatura cu vingalac si cu limba turca: cumbalak, care nu par convingatoare.
1. Masculul oii. –
2. Ciocan pentru batut tarusi. –
3. Masina de razboi intrebuintata odinioara la spargerea zidurilor. – Varianta berbece.
Mr. birbec, birbeate, megl. birbęti, istr. birbęte.
Limba Latina berbēcem, acuzativ, vulg. de la vervex (Diez, Gramm., I, 7; Puscariu 200; Koerting 1328; Densusianu, Rom., Xxxiii, 275; Candrea-dens., 158; Dar; Rew 9270); conform limba italiana berbice, verifica cuvantul: prov. berbitz, franceza brebis.
Dar mentioneaza forma berbece ca cea de baza, si sustine ca berbec este o varianta rara, in timp ce amandoua apar in mod paralel si cu frecventa aproape egala.
Derivat berbecar, substantiv masculin (cioban), care poate fi si formatie interna, sau der. de la limba latina vĕrvēcārius › limba latina med. bĕrbĭcārius, conform franceza berger (Rew 9267; Candrea-dens., 159; Dar); berbecarie, substantiv feminin (turma de berbeci); berbecesc, adjectiv (berbecat); berbeleac, substantiv masculin (rostogolire), pentru a carui explicatie conform expresia spaniola corespunzatoare, vuelta de carnero; berbecel, substantiv masculin (berbecut; soim, Lanius excubitor).
Din rom. provine mag. berbecs „boneta” (Draganu, Dacor., Vii, 199).
Pentru berbeleac, Scriban sugereaza o legatura cu vingalac si cu limba turca: cumbalak, care nu par convingatoare.
7Berbec, berbeci substantiv masculin
1. tip ageamiu.
2. om incapatanat.
3. politist. (Nota: Definitia este preluata din Dictionar de argou al limbii romane, Editura Niculescu, 2007)
1. tip ageamiu.
2. om incapatanat.
3. politist. (Nota: Definitia este preluata din Dictionar de argou al limbii romane, Editura Niculescu, 2007)