Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Bezmetic -ă

1 * Cuvantul cu diacritice: bezmétic -ă
Cuvantul fara diacritice: bezmetic

Definitie: BEZMETIC, -Ă, bezmetici, -ce, adjectiv (Adesea adverbial) Fără rost, fără căpătâi; p. ext. zăpăcit, năuc, bezmeticit, dezmeticit. [Varianta: bezmetec, -ă adj.] – Din limba ucraineana bezmatok „[stup] fără matcă”.

2 * Cuvantul cu diacritice: bezmétic
Cuvantul fara diacritice: bezmetic

Definitie: BEZMETIC adjectiv verifica cuvantul: smintit.

3 * Cuvantul cu diacritice: bezmétic
Cuvantul fara diacritice: bezmetic

Definitie: bezmetic adjectiv m., plural bezmetici; f. singular bezmetică, plural bezmetice

4 * Cuvantul cu diacritice: bezmétic -că -ci -ce
Cuvantul fara diacritice: bezmetic

Definitie: BEZMETIC -că (-ci, -ce) și adverbial Care și-a pierdut temporar capacitatea de a judeca limpede (din cauza fricii, a unei mari neplăceri, a somnului etcetera); lipsit de rațiune (pentru un scurt timp); zăpăcit; buimac; năuc. A umbla -. ♢ Stup - stup fără matcă. limba ucraineana bezmatok

5 * Cuvantul cu diacritice: bezmétic bezmétică
Cuvantul fara diacritice: bezmetic

Definitie: bezmetic, (bezmetică), adjectiv – Zăpăcit, năuc, aiurit. Varianta dezmetic. Derivat din limba slava (veche) bezumŭ „nebunie” (Iordan, Arhiva, XXX, 221; REW 428), cu fonetism dezvoltat ca în limba slava (veche) bezŭ matokŭ „(stup) fără regină”, cf limba sarba: bezmatičiti „a rămîne fără regină” (Weigand, Jb, XIV, 112; Loewe 56; DAR; Pușcariu, Lr., 356). Asocierea poate părea curioasă, dar este ilustrată suficient de citatul lui Conachi (dat de Scriban): albinele bezmeticesc fără matcă. După Giuglea, Dacor., II, 823, besmetic ar proveni din limba latina amphisbeticus, ca în limba italiana bisbetico. – Varianta desmetic „zăpăcit” contrazice semantismul lui desmetici „a se trezi din beție, a-și veni în fire”. Este posibil ca desmetici să reprezinte un mai vechi desmîntici ‹ limba latina deexmenticare (conform limba italiana dimenticare, REW 2550a), care a însemnat probabil același lucru ca bezmetici „a zăpăci, a năuci”. Ulterior, desmetici a fost simțit ca opusul lui bezmetici și interpretat ca „des-zăpăci”, după schema normală a rom. (conform face-desface; îmbrăca-desbrăca; închide-deschide). Altă ipoteză, care îl explică pe dezmetic prin contaminarea lui bezmetic cu desmetici, la Pușcariu, Dacor., VIII, 111.