Definitie Bine - Ce inseamna si explicatie

Varianta definitie 1: BiNE adv., substantiv neutru singular I. Adv.
1. În mod prielnic, in mod favorabil, avantajos, util. ♢ Expresie A(-i) prinde (cuiva) bine (un lucru, o invatatura, o intamplare) = a-i fi de folos, a-i fi prielnic.
A(-i) veni cuiva bine (sa...) = a(-i) veni cuiva la indemana; a fi avantajat de o situatie prielnica. ♢ (În formule de salut) Bine ai (sau ati) venit (sanatos, sanatosi)! ♢ (Referitor la sanatate) A se simti bine.
A(-i) face (cuiva) bine (mancarea, bautura, plimbarea etcetera).
A dormi (sau a se odihni etcetera) bine. (Ce), nu ti-e bine? = A) (ce), nu esti sanatos? ai o slabiciune fizica?; B) (ce), esti nebun? nu esti in toate mintile?
2. În concordanta cu regulile eticii sociale, in mod cuviincios, cum se cere, cuminte.
Sa te porti bine cu oricine. ♦ Expresie (Familiar si ir.) Bine ti-a facut! = asa trebuia, asa se cuvenea sa-si faca (pentru purtarea ta urata, condamnabila)! ♦ În concordanta cu regulile sau canoanele esteticii; agreabil, frumos, minunat.
Canta si danseaza bine.
Cu rochia asta iti sade bine. ♢ Barbat sau femeie bine facut(a) = barbat sau femeie chipes(a). ♦ În concordanta cu adevarul, cu corectitudinea; clar, precis, exact.
Vezi bine ca asa stau lucrurile.
Sa stiu bine ca mor, si nu ma las pana nu-mi aflu dreptatea! ♢ De-a binelea = de-adevarat, cu adevarat. ♦ (Avand valoarea unei afirmatii) Bine, am sa procedez cum vrei tu! ♢ Expresie (Ca) bine zici = (ca) zici asa cum trebuie.
Ei bine... = dupa cum spuneam... ♦ Cu grija, cu atentie.
Uita-te bine si invata.
3. Deplin, in intregime, complet.
E cherchelit bine. ♦ (La comparativ) Mult.
A fost plecat doi ani si mai bine. ♦ Mult si prielnic.
A plouat bine.
A mancat si a baut bine. II. Substantiv neutru: singular
1. Ceea ce este util, favorabil, prielnic, ceea ce aduce un folos cuiva. ♢ Om de bine = om care actioneaza in folosul, in sprijinul, care ajuta pe cei din jurul sau. ♢ Expresie A face (cuiva un mare) bine sau a face (cuiva) bine (cu ceva) = a ajuta (pe cineva) la nevoie.
Sa-ti (sau sa va) fie de bine! = A) sa-ti (sau sa va) fie de (sau cu) folos!; B) (ir.) se spune cuiva care a procedat (gresit) impotriva sfaturilor primite.
A vorbi (pe cineva) de bine = a lauda (pe cineva).
2. Ceea ce corespunde cu morala, ceea ce este recomandabil din punct de vedere etic. ♢ Expresie A lua (pe cineva) cu binele = a proceda cu blandete, cu intelegere, cu bunavointa fata de cineva suparat, irascibil sau indarjit.
3. (Fil.; art.) Obiectul moralei ca stiinta.
4. (Adjectival; despre oameni) Armonios dezvoltat, placut la vedere. – Limba Latina Bene (in sensul II 3, calc dupa limba greaca (veche) Agathos, limba germana das Gut).

Varianta definitie 2: Bine antonim: rau, prost

Varianta definitie 3: BiNE adverb , adjectiv , s., interjectie
1. adverb verifica cuvantul: placut.
2. adjectiv verifica cuvantul: prezentabil.
3. adverb verifica cuvantul: prieteneste.
4. adverb verifica cuvantul: comod.
5. adverb cumsecade, (invechit si reg.) tare. (Sa-l repare -.)
6. adverb corect, just. (Ai procedat -.)
7. adverb verifica cuvantul: exact.
8. adverb clar, deslusit, distinct, lamurit, limpede, (regional) razvedit. (Vede -.)
9. verifica cuvantul: tare.
10. substantiv verifica cuvantul: binefacere.
11. interjectie verifica cuvantul: bravo!

Varianta definitie 4: Bine adverb

Varianta definitie 5: Bine substantiv neutru, art. binele

Varianta definitie 6: BiNE2 n. 1) Ceea ce este pozitiv (util, favorabil, prielnic etcetera); fapta buna. ♢ Cu -le cu blandete si cu bunavointa. A-i face cuiva - a ajuta pe cineva. A-i face cuiva - cu ceva a imprumuta pe cineva cu ceva. 2) Stare de satisfactie. A ajunge la -. /<lat. bene

Varianta definitie 7: BiNE1 adverb 1) În mod favorabil; in mod prielnic. ♢ A(-i) prinde - cuiva ceva a(-i) fi de folos. A(-i) veni cuiva - (sa...) a(-i) veni cuiva la indemana. 2) Asa cum se cere; dupa toate regulile. A lucra -. 3) În mod corect si frumos. A scrie -.
A canta -. 4) În concordanta deplina cu realitatea; cu precizie; exact. A sti -. ♢ Ca - zici ai dreptate. A sti prea - ceva a) a fi convins de ceva; b) a sti ceva dinainte. 5) Plin de sanatate; sanatos. 6) În cantitate indestulatoare; destul; indeajuns; suficient. A manca -. ♢ Mult si - foarte mult. 7) De tot; pe deplin. E beat -. 8) (cu sensul unei propozitii aprobative) Îmi convine; de acord. ♢ Ei -! fie! Ba - ca nu! desigur; se intelege. /<lat. bene

Varianta definitie 8: Bine adverb –
1. Perfect, in mod sau in cantitate satisfacatoare. –
2. Asa cum se cuvine, potrivit. –
3. Da, intr-adevar, asa e (formula de aprobare). –
4. (Familiar) Elegant, ferches, aratos (cu acest sens se foloseste numai ca adjectiv ) –
5. (S.m.) Bunastare, fericire. –
6. (S.m.) Avere, bunuri. –
7. Beneficiu (impreuna cu verb a face). –
8. Element care intra in compunerea unui anumit numar de cuvinte, pentru a exprima ideea de „bine”: binecredincios, binevesti; in general este traducere din limba greaca (veche) εὐ -. – Mr. gine, megl. bini, istr. bire.
Limba Latina bĕnĕ (Puscariu 203; REW 1028; Candrea-Dens., 160; DAR), conform limba italiana bene, prov. ben, franceza, sp. bien, port. bem.
Derivat binete, substantiv feminin (formula de salut, buna ziua), de la formula de salut bine ati venit sau bine v-am gasit (pentru posibilitatea de derivare a acestui cuvint, megl. ghineata, megl. bineata, cu sufix -eata, conform Pascu, Beiträge, 15); binisor, adverb (potrivit, asa si asa; incet, cu bagare de seama).

Varianta definitie 9: Bine adverb –
1. Perfect, in mod sau in cantitate satisfacatoare. –
2. Asa cum se cuvine, potrivit. –
3. Da, intr-adevar, asa e (formula de aprobare). –
4. (Familiar) Elegant, ferches, aratos (cu acest sens se foloseste numai ca adjectiv ) –
5. (S.m.) Bunastare, fericire. –
6. (S.m.) Avere, bunuri. –
7. Beneficiu (impreuna cu verb a face). –
8. Element care intra in compunerea unui anumit numar de cuvinte, pentru a exprima ideea de „bine”: binecredincios, binevesti; in general este traducere din limba greaca (veche) εὐ -. – Mr. gine, megl. bini, istr. bire.
Limba Latina bĕnĕ (Puscariu 203; REW 1028; Candrea-Dens., 160; DAR), conform limba italiana bene, prov. ben, franceza, sp. bien, port. bem.
Derivat binete, substantiv feminin (formula de salut, buna ziua), de la formula de salut bine ati venit sau bine v-am gasit (pentru posibilitatea de derivare a acestui cuvint, megl. ghineata, megl. bineata, cu sufix -eata, conform Pascu, Beiträge, 15); binisor, adverb (potrivit, asa si asa; incet, cu bagare de seama).