Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Bine

1 * Cuvantul cu diacritice: bíne
Cuvantul fara diacritice: bine

Definitie: BINE adv., substantiv neutru singular I. Adv. 1. În mod prielnic, în mod favorabil, avantajos, util. ♢ Expresie A(-i) prinde (cuiva) bine (un lucru, o învățătură, o întâmplare) = a-i fi de folos, a-i fi prielnic. A(-i) veni cuiva bine (să...) = a(-i) veni cuiva la îndemână; a fi avantajat de o situație prielnică. ♢ (În formule de salut) Bine ai (sau ați) venit (sănătos, sănătoși) ♢ (Referitor la sănătate) A se simți bine. A(-i) face (cuiva) bine (mâncarea, băutura, plimbarea etcetera). A dormi (sau a se odihni etcetera) bine. (Ce), nu ți-e bine? = a) (ce), nu ești sănătos? ai o slăbiciune fizică?; b) (ce), ești nebun? nu ești în toate mințile? 2. În concordanță cu regulile eticii sociale, în mod cuviincios, cum se cere, cuminte. Să te porți bine cu oricine. ♦ Expresie (Familiar și ir.) Bine ți-a făcut = așa trebuia, așa se cuvenea să-și facă (pentru purtarea ta urâtă, condamnabilă) ♦ În concordanță cu regulile sau canoanele esteticii; agreabil, frumos, minunat. Cântă și dansează bine. Cu rochia asta iți șade bine. ♢ Bărbat sau femeie bine făcut(ă) = bărbat sau femeie chipeș(ă). ♦ În concordanță cu adevărul, cu corectitudinea; clar, precis, exact. Vezi bine că așa stau lucrurile. Să știu bine că mor, și nu mă las până nu-mi aflu dreptatea ♢ De-a binelea = de-adevărat, cu adevărat. ♦ (Având valoarea unei afirmații) Bine, am să procedez cum vrei tu ♢ Expresie (Că) bine zici = (că) zici așa cum trebuie. Ei bine... = după cum spuneam... ♦ Cu grijă, cu atenție. Uită-te bine și învață. 3. Deplin, în întregime, complet. E cherchelit bine. ♦ (La comparativ) Mult. A fost plecat doi ani și mai bine. ♦ Mult și prielnic. A plouat bine. A mâncat și a băut bine. II. Substantiv neutru: singular 1. Ceea ce este util, favorabil, prielnic, ceea ce aduce un folos cuiva. ♢ Om de bine = om care acționează în folosul, în sprijinul, care ajută pe cei din jurul său. ♢ Expresie A face (cuiva un mare) bine sau a face (cuiva) bine (cu ceva) = a ajuta (pe cineva) la nevoie. Să-ți (sau să vă) fie de bine = a) să-ți (sau să vă) fie de (sau cu) folos; b) (ir.) se spune cuiva care a procedat (greșit) împotriva sfaturilor primite. A vorbi (pe cineva) de bine = a lăuda (pe cineva). 2. Ceea ce corespunde cu morala, ceea ce este recomandabil din punct de vedere etic. ♢ Expresie A lua (pe cineva) cu binele = a proceda cu blândețe, cu înțelegere, cu bunăvoință față de cineva supărat, irascibil sau îndârjit. 3. (Fil.; art.) Obiectul moralei ca știință. 4. (Adjectival; despre oameni) Armonios dezvoltat, plăcut la vedere. – Limba Latina bene (în sensul II 3, calc după limba greaca (veche) Agathos, limba germana das Gut).

2 * Cuvantul cu diacritice: bine
Cuvantul fara diacritice: bine

Definitie: Bine antonim: rău, prost

3 * Cuvantul cu diacritice: bíne
Cuvantul fara diacritice: bine

Definitie: BINE adverb , adjectiv , s., interjectie 1. adverb verifica cuvantul: plăcut. 2. adjectiv verifica cuvantul: prezentabil. 3. adverb verifica cuvantul: prietenește. 4. adverb verifica cuvantul: comod. 5. adverb cumsecade, (învechit și reg.) tare. (Să-l repare -.) 6. adverb corect, just. (Ai procedat -.) 7. adverb verifica cuvantul: exact. 8. adverb clar, deslușit, distinct, lămurit, limpede, (regional) răzvedit. (Vede -.) 9. verifica cuvantul: tare. 10. substantiv verifica cuvantul: binefacere. 11. interjectie verifica cuvantul: bravo

4 * Cuvantul cu diacritice: bíne
Cuvantul fara diacritice: bine

Definitie: bine adverb

5 * Cuvantul cu diacritice: bíne
Cuvantul fara diacritice: bine

Definitie: bine substantiv neutru, art. binele

6 * Cuvantul cu diacritice: bíne
Cuvantul fara diacritice: bine

Definitie: BINE² n. 1) Ceea ce este pozitiv (util, favorabil, prielnic etcetera); faptă bună. ♢ Cu -le cu blândețe și cu bunăvoință. A-i face cuiva - a ajuta pe cineva. A-i face cuiva - cu ceva a împrumuta pe cineva cu ceva. 2) Stare de satisfacție. A ajunge la -. limba latina bene

7 * Cuvantul cu diacritice: bíne
Cuvantul fara diacritice: bine

Definitie: BINE¹ adverb 1) În mod favorabil; în mod prielnic. ♢ A(-i) prinde - cuiva ceva a(-i) fi de folos. A(-i) veni cuiva - (să...) a(-i) veni cuiva la îndemână. 2) Așa cum se cere; după toate regulile. A lucra -. 3) În mod corect și frumos. A scrie -. A cânta -. 4) În concordanță deplină cu realitatea; cu precizie; exact. A ști -. ♢ Că - zici ai dreptate. A ști prea - ceva a) a fi convins de ceva; b) a ști ceva dinainte. 5) Plin de sănătate; sănătos. 6) În cantitate îndestulătoare; destul; îndeajuns; suficient. A mânca -. ♢ Mult și - foarte mult. 7) De tot; pe deplin. E beat -. 8) (cu sensul unei propoziții aprobative) Îmi convine; de acord. ♢ Ei - fie Ba - că nu desigur; se înțelege. limba latina bene

8 * Cuvantul cu diacritice: bíne
Cuvantul fara diacritice: bine

Definitie: bine adverb – 1. Perfect, în mod sau în cantitate satisfăcătoare. – 2. Așa cum se cuvine, potrivit. – 3. Da, într-adevăr, așa e (formulă de aprobare). – 4. (Familiar) Elegant, fercheș, arătos (cu acest sens se folosește numai ca adjectiv ) – 5. (S.m.) Bunăstare, fericire. – 6. (S.m.) Avere, bunuri. – 7. Beneficiu (împreună cu verb a face). – 8. Element care intră în compunerea unui anumit număr de cuvinte, pentru a exprimă ideea de „bine”: binecredincios, binevesti; în general este traducere din limba greaca (veche) εὐ -. – Mr. gine, megl. bini, istr. bire. Limba Latina bĕnĕ (Pușcariu 203; REW 1028; Candrea-Dens., 160; DAR), conform limba italiana bene, prov. ben, franceza, sp. bien, port. bem. Derivat binețe, substantiv feminin (formulă de salut, bună ziua), de la formula de salut bine ați venit sau bine v-am găsit (pentru posibilitatea de derivare a acestui cuvînt, megl. ghineață, megl. bineață, cu sufix -eață, conform Pascu, Beitrage, 15); binișor, adverb (potrivit, așa și așa; încet, cu băgare de seamă).

9 * Cuvantul cu diacritice: bíne
Cuvantul fara diacritice: bine

Definitie: bine adverb – 1. Perfect, în mod sau în cantitate satisfăcătoare. – 2. Așa cum se cuvine, potrivit. – 3. Da, într-adevăr, așa e (formulă de aprobare). – 4. (Familiar) Elegant, fercheș, arătos (cu acest sens se folosește numai ca adjectiv ) – 5. (S.m.) Bunăstare, fericire. – 6. (S.m.) Avere, bunuri. – 7. Beneficiu (împreună cu verb a face). – 8. Element care intră în compunerea unui anumit număr de cuvinte, pentru a exprimă ideea de „bine”: binecredincios, binevesti; în general este traducere din limba greaca (veche) εὐ -. – Mr. gine, megl. bini, istr. bire. Limba Latina bĕnĕ (Pușcariu 203; REW 1028; Candrea-Dens., 160; DAR), conform limba italiana bene, prov. ben, franceza, sp. bien, port. bem. Derivat binețe, substantiv feminin (formulă de salut, bună ziua), de la formula de salut bine ați venit sau bine v-am găsit (pentru posibilitatea de derivare a acestui cuvînt, megl. ghineață, megl. bineață, cu sufix -eață, conform Pascu, Beitrage, 15); binișor, adverb (potrivit, așa și așa; încet, cu băgare de seamă).