Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Bir

1 * Cuvantul cu diacritice: bir
Cuvantul fara diacritice: bir

Definitie: BIR, biruri, substantiv neutru 1. Impozitul principal perceput în statele feudale românești de la țărani și meșteșugari; p. gener. (popular) impozit. ♢ Expresie A da bir cu fugiții = a dispărea, a fugi (în mod laș) dintr-un loc. 2. (Înv.) Tribut. – Din limba maghiara ber.

2 * Cuvantul cu diacritice: bir
Cuvantul fara diacritice: bir

Definitie: BIR substantiv (IST.) 1. dare, impozit, (rar) contribuție, impunere, (popular) dajdie, (învechit și reg.) porție, slujbă, (Maram.) sazolic, (Ban.) ștaier, (învechit) adău, adet, dabilă, madea, mirie, nevoie, obicei, orânduială, rânduială, seamă. (- către statul feudal.) 2. verifica cuvantul: tribut.

3 * Cuvantul cu diacritice: bir
Cuvantul fara diacritice: bir

Definitie: bir substantiv neutru, plural biruri

4 * Cuvantul cu diacritice: bir -uri
Cuvantul fara diacritice: bir

Definitie: BIR -uri n. 1) (în evul mediu) Impozit perceput de la țărani și orășeni. 2) ist. Dare (în bani) încasată de către domnitor pentru Poarta Otomană; tribut. ♢ A da - cu fugiții a fugi de undeva; a se face nevăzut. ungara ber

5 * Cuvantul cu diacritice: bir bíruri
Cuvantul fara diacritice: bir

Definitie: bir (biruri), substantiv neutru – 1. Tribut. – 2. Impozit, dare. Limba Turca: birr „dar” (Moldovan 423); conform bulgara, limba sarba:, cr., slov. bir „impozit”, mag. ber „salariu, leafă”. În general, se admite etimonul mag. (Cihac, II, 482; DAR; Galdi, Dict., 85); însă în mag. este împrumut și sensul nu coincide. După Miklosich (Slaw. Elem., 14; Fremdw., 78; Lexicon, 22) cuvîntul rom. provine din limba slava (veche) birŭ; dar Berneker 57 recunoaște că limba slava (veche) nu provine din mag. și, prin urmare, nu poate proveni decît din limba turca: sau din rom. Confuzia între „dar” și „impozit” este foarte curentă în uzul limba turca:, conform adet. Derivat birar, substantiv masculin (strîngător de biruri); birărie, substantiv feminin (învechit, impozit pe comerț); birnic, substantiv masculin (care plătește bir, contribuabil). Conform: birșag.