Blago
Definitie, sens si explicatie
1Blago-. Element limba slava (veche) care intra in compunerea unui anumit numar de cuvinte, in care reda sensul limba greaca (veche) εὑ-.
Cea mai mare parte a termenilor astfel compusi sint cuvant invechit; singurul de circulatie relativ generala este ultimul: blagocestie, substantiv feminin (mila), din limba slava (veche) blagočistije; blagocestiv, adjectiv (milos), din limba slava (veche) blagočĭstivĭ; blagocin, substantiv masculin (Mold., cuvant invechit, arhiereu), din limba rusa blagočinnyi; blagodarenie, substantiv feminin (multumire), din limba slava (veche) blagodarenije; blagodari, baglodori, verb (a multumi), din limba slava (veche) blagodariti; varianta moderna blogodori, blodogori (a bombani); conform seineanu, Semasiol., 118; blagorodnic, adjectiv (nobil), din limba slava (veche) blagorodĭnikŭ; blagorodni(ci)e, substantiv feminin (noblete); blagoslovi, verb (a binecuvinta), din limba slava (veche) blagosloviti; der. blagosloveala, blagoslovenie, substantiv feminin (binecuvintare); blagoslovitor, adjectiv (care blagosloveste).
Cea mai mare parte a termenilor astfel compusi sint cuvant invechit; singurul de circulatie relativ generala este ultimul: blagocestie, substantiv feminin (mila), din limba slava (veche) blagočistije; blagocestiv, adjectiv (milos), din limba slava (veche) blagočĭstivĭ; blagocin, substantiv masculin (Mold., cuvant invechit, arhiereu), din limba rusa blagočinnyi; blagodarenie, substantiv feminin (multumire), din limba slava (veche) blagodarenije; blagodari, baglodori, verb (a multumi), din limba slava (veche) blagodariti; varianta moderna blogodori, blodogori (a bombani); conform seineanu, Semasiol., 118; blagorodnic, adjectiv (nobil), din limba slava (veche) blagorodĭnikŭ; blagorodni(ci)e, substantiv feminin (noblete); blagoslovi, verb (a binecuvinta), din limba slava (veche) blagosloviti; der. blagosloveala, blagoslovenie, substantiv feminin (binecuvintare); blagoslovitor, adjectiv (care blagosloveste).