Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Bleg bleagă

1 * Cuvantul cu diacritice: bleg bleágă
Cuvantul fara diacritice: bleg

Definitie: BLEG, BLEAGĂ, blegi, -ge, adjectiv 1. (Despre animale) Cu urechi care atârnă în jos; clăpăug; (despre urechile animalelor) care atârnă în jos; (despre oameni) cu urechile îndepărtate de cap; (despre urechile oamenilor) îndepărtate de cap (și atârnând în jos). 2. Lipsit de energie, de voință (și prost). – Conform: scr. b l e k a.

2 * Cuvantul cu diacritice: bleg
Cuvantul fara diacritice: bleg

Definitie: Bleg antonim: deștept, căpățănos, căpos, cuminte, înțelept, isteț, mintios

3 * Cuvantul cu diacritice: bleg
Cuvantul fara diacritice: bleg

Definitie: BLEG adjectiv , substantiv 1. adjectiv , substantiv verifica cuvantul: prost. 2. adjectiv indolent, lălâu, moale, molatic, molâu, mototol, (regional) tofolog, (figurativ) băligos, mălăieț, mămăligos. (O ființă -eagă.) 3. adjectiv verifica cuvantul: clăpăug.

4 * Cuvantul cu diacritice: bleg
Cuvantul fara diacritice: bleg

Definitie: bleg adjectiv m., plural blegi; f. singular bleagă plural blege

5 * Cuvantul cu diacritice: bleg bleágă blegi blége
Cuvantul fara diacritice: bleg

Definitie: BLEG bleagă (blegi, blege) 1) (despre animale) Care are urechi mari, lăsate în jos; clăpăug. 2) (despre urechi) Care este moale și atârnă în jos; pleoștit. 3) fig. familiar (despre persoane) Care vădește lipsă de inteligență; prost; neghiob; nătărău; netot; nerod; stupid; năuc; tont; nătâng. /conform limba sarba: bleka

6 * Cuvantul cu diacritice: bleg bleágă
Cuvantul fara diacritice: bleg

Definitie: bleg (bleagă), adjectiv – 1. Buhăit, molatic, puhav. – 2. Cu urechile căzute. – 3. (S.m.) Paiață. Creație expresivă (Iordan, BF, II, 182), conform bleandă, bleau, bleot. S-a explicat uneori prin limba slava (veche) blagŭ „bun”, limba sarba: blag „bun, pașnic” (Berneker 58; Bogrea, Dacor., IV, 794; Procopovici, RF, II, 133); conform și limba sarba: blek „tont”, cu care coincide întîmplător. – Derivat blegi (var. bleji), verb (a înmuia, a fleșcăi); bleojdi, verb (a fleșcăi, a decădea; a face ochii cît cepele; a-și aținti privirea spre ceva), conform pleoști (DAR se gîndește la o der. din limba slava (veche) blistati „a străluci”, „a vedea”, ipoteză ce pare inutilă; conform mai curînd limba slava (veche) bljusti „a vedea”; dar mijloacele expresive ale rom. explică suficient această formație); bleoncos, adjectiv (cu urechile căzute), der. cu infix nazal; bleoncăni, verb (a clătina, a legăna). Probabil aceleiași rădăcini expresive îi aparține bloj, adjectiv (murdar, pătat; mascat, travestit, deghizat), care se folosește în Banat; der. bloji, verb (Maram., a murdări); blojori, verb (a calomnia), folosit de Cantemir.

7 * Cuvantul cu diacritice: bleg
Cuvantul fara diacritice: bleg

Definitie: bleg, blegi substantiv masculin 1. (peior.) cap. 2. om naiv. 3. bărbat impotent. (Notă: Definiția este preluată din Dicționar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)