Definitie Bleg bleagă - Ce inseamna si explicatie

Varianta definitie 1: Bleg, bleagĂ, blegi, -ge, adjectiv
1. (Despre animale) Cu urechi care atarna in jos; clapaug; (despre urechile animalelor) care atarna in jos; (despre oameni) cu urechile indepartate de cap; (despre urechile oamenilor) indepartate de cap (si atarnand in jos).
2. Lipsit de energie, de vointa (si prost). – Conform: scr. b l e k a.

Varianta definitie 2: Bleg antonim: destept, capatanos, capos, cuminte, intelept, istet, mintios

Varianta definitie 3: Bleg adjectiv , substantiv
1. adjectiv , substantiv verifica cuvantul: prost.
2. adjectiv indolent, lalau, moale, molatic, molau, mototol, (regional) tofolog, (figurativ) baligos, malaiet, mamaligos. (O fiinta -eaga.)
3. adjectiv verifica cuvantul: clapaug.

Varianta definitie 4: Bleg adjectiv m., plural blegi; f. singular bleaga plural blege

Varianta definitie 5: Bleg bleaga (blegi, blege) 1) (despre animale) Care are urechi mari, lasate in jos; clapaug. 2) (despre urechi) Care este moale si atarna in jos; pleostit. 3) fig. familiar (despre persoane) Care vadeste lipsa de inteligenta; prost; neghiob; natarau; netot; nerod; stupid; nauc; tont; natang. /conform limba sarba: bleka

Varianta definitie 6: Bleg (bleaga), adjectiv –
1. Buhait, molatic, puhav. –
2. Cu urechile cazute. –
3. (S.m.) Paiata.
Creatie expresiva (Iordan, BF, II, 182), conform bleanda, bleau, bleot.
S-a explicat uneori prin limba slava (veche) blagŭ „bun”, limba sarba: blag „bun, pasnic” (Berneker 58; Bogrea, Dacor., IV, 794; Procopovici, RF, II, 133); conform si limba sarba: blek „tont”, cu care coincide intimplator. – Derivat blegi (var. bleji), verb (a inmuia, a flescai); bleojdi, verb (a flescai, a decadea; a face ochii cit cepele; a-si atinti privirea spre ceva), conform pleosti (DAR se gindeste la o der. din limba slava (veche) blistati „a straluci”, „a vedea”, ipoteza ce pare inutila; conform mai curind limba slava (veche) bljusti „a vedea”; dar mijloacele expresive ale rom. explica suficient aceasta formatie); bleoncos, adjectiv (cu urechile cazute), der. cu infix nazal; bleoncani, verb (a clatina, a legana).
Probabil aceleiasi radacini expresive ii apartine bloj, adjectiv (murdar, patat; mascat, travestit, deghizat), care se foloseste in Banat; der. bloji, verb (Maram., a murdari); blojori, verb (a calomnia), folosit de Cantemir.

Varianta definitie 7: Bleg, blegi substantiv masculin
1. (peior.) cap.
2. om naiv.
3. barbat impotent. (Nota: Definitia este preluata din Dictionar de argou al limbii romane, Editura Niculescu, 2007)